duminică, decembrie 10, 2017

Andrei Vartic, Fără “gloria istoriei”

Andrei Vartic, Fără “gloria istoriei”, In: Timpul, marți, 13 ianuarie 2009.
“Dacă un congres al națiunilor europene s-ar aduna acum pentru a decide reunirea Basarabiei (ca străvechi pământ românesc) cu România, monografia domnului Gheorghe Postică ar trebui să fie cartea de căpătâi a delegației române”
Mircea Eliade arată magistral cum India, preocupată de Ființă și nu de Istorie, nici macar nu a reținut numele cuceritorului Alexandru Macedon, “cu toate că această cucerire a avut o înrâurire asupra istoriei sale ulterioare” (Aspecte ale mitului, “Univers”, București, 1978, p. 130). Cam același lucru el l-a afirmat – invocând Meșterul Manole și Miorița – și despre românii din Evul Mediu timpuriu: în memoria lor colectivă nu apar numele căpeteniilor hune, slave, pecenege, cumane, sau mongole, dar există – preocupări   majore pentru desăvârșirea spirituală, “neîntrecute de nici o altă cultură europeană”. Pentru fundamentarea acestei glorii spirituale a strămoșilor, știința arheologică românească a trebuit să aducă, în primul rând, dovezi materiale că ei au existat ca autohtoni în toată epoca tulbure a marii migrațiuni, când s-au creat și germenii acestor capodopere.
Iată că o monografie monumentală, una din cele mai importante cărți ale Basarabiei din ultimii zeci de ani – Gheorghe Postică, Civilizația medievală timpurie din spațiul pruto-nistrean, Editura Academiei Române, 2007, 488 p. – confirmă ipotezele lui Mircea Eliade și pentru Basarabia. Nu este aici locul să dăm detalii. Reținem doar că, în baza unei documentări savante, expuse și pe zeci de tabele, diagrame, hărți, cât și a unui repertoriu uriaș al așezărilor, profesorul Gheorghe Postică demonstrează ireproșabil că, deși nu s-au afirmat “glorios” în analele scrise ale istoriei Evului Mediu timpuriu, românii din spațiul pruto-nistrean au fost prezenți necontenit aici, în spațiul lor de etnogeneză, din strămoșii lor daci, pe vetrele lor sedentare de mare vechime. El scoate în evidență faptul că în straturile culturale pe care le-au cercetat arheologii în anii de după căderea URSS (în RSSM această cercetare nu era posibilă) sedentarii creștini (monoteiști), adică protoromânii și românii, se diferențiază net de migratorii nomazi (inclusiv slavii). Din monografie mai rezultă că arhaitatea românească din Basarabia și Bucovina are aceiași vechime ca și ceea de pe Siret, Argeș sau Mureș, că românii nu sunt aici nici macar urmare a pretinsei transhumanțe a păstorilor români, ci autohtoni veritabili. Satele și așezările lor fortificate din diferite secole (de la Hansca, Echimăuți, Alcedar etc.) apar în straturile culturale ale Evului Mediu de multe ori în același loc, așa de parcă într-o mie de ani ei nu au schimbat nici măcar locul vetrelor din case.
Una din concluziile majore ale monografiei este că intrarea poporului român în istoria scrisă a lumii prin Basarabi (1330) și Mușatini (probabil, înainte de 1350) nu au fost întâmplătoare. Unificarea politică a comunităților medievale românești imediat după retragerea mongolilor a fost posibilă datorită excepționalei unități etnolingvistice, spirituale, socio-economice și religioase păstrate de românii sedentari în mileniul dinaintea fondării principatelor. Dacă un congres al națiunilor europene s-ar aduna acum pentru a decide reunirea Basarabiei (ca străvechi pământ românesc) cu România, monografia domnului Gheorghe Postică ar trebui să fie cartea de căpătâi a delegației române.    

vineri, decembrie 08, 2017

Legea Muzeelor a fost aprobată de Parlamentul Republicii Moldova

                                                         Proiect aprobat la 07.12.2017                  
L E G E A
 muzeelor

      Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii
 Prezenta lege stabileşte cadrul juridic general de organizare şi funcţionare a muzeelor în Republica Moldova, de asemenea reglementează activităţile specifice de protejare a patrimoniului muzeal.

Articolul 2. Noțiuni principale
 În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc astfel:
 muzeu – instituţie de cultură, aflată în serviciul societăţii, care achiziționează, conservă, cercetează şi valorifică, în special prin expunere, patrimoniul material și imaterial în scopul cunoaşterii, educării şi al recreării publicului larg;
 colecţie muzeală – ansamblu de bunuri culturale, constituit în mod sistematic şi coerent de către persoane fizice sau persoane juridice de drept public ori de drept privat;
 piesă muzeală – obiect cu valoare ştiinţifică, istorică, culturală, artistică și muzeală, păstrat într-un muzeu;
 patrimoniu muzeal – totalitatea bunurilor culturale ale unui muzeu, avînd calităţi de inalienabilitate (cu excepția muzeelor private), de transmisibilitate şi de stabilitate, care se completează şi se dezvoltă continuu;
 bunuri culturale – orice obiecte cu trăsături de relativă creaţie originală, cu semnificaţie de mărturie istorică privind comportamentele tehnice, sociale, estetice, religioase, mitologice și de viaţă cotidiană ale unei societăţi determinate de pe un anumit palier cronologic;
 conservarea bunurilor culturale – ansamblul de activităţi ce urmăresc păstrarea nealterată a bunurilor culturale;
 restaurarea bunurilor culturale – ansamblul de măsuri ce urmăresc redobîndirea aspectului sau structurii iniţiale a bunurilor culturale care au trecut printr-un proces de alterare sau degradare;
 acreditarea muzeelor – procedură de evaluare externă a instituțiilor muzeale în vederea stabilirii conformității acestora cu prevederile legale din domeniu.

Capitolul II 
MUZEELE

Articolul 3. Organizarea muzeelor
 Muzeele pot fi organizate în calitate de instituții distincte, cu sau fără personalitate juridică, inclusiv cu statut de filială sau de secție a unui alt muzeu.

Articolul 4. Funcțiile muzeelor
 Muzeele exercită următoarele funcţii de bază:
a) constituirea, dezvoltarea, evidența și cercetarea patrimoniului muzeal;
b) conservarea și restaurarea patrimoniului muzeal;
c) valorificarea culturală, educativă și științifică  a patrimoniului muzeal.

Articolul 5. Clasificarea muzeelor
 (1) În funcţie de importanță, de acoperirea teritorială, de mărimea şi valoarea patrimoniului muzeal, de capacitatea științifică și tehnică, muzeele se clasifică în:
a) muzee naţionale;
b) muzee raionale și ale UTA Găgăuzia;
c) muzee locale;
d) muzee instituționale.   
 (2) Muzee naţionale sînt instituțiile muzeale care dețin un patrimoniu muzeal semnificativ, ce reprezintă întreg teritoriul țării, dețin un potențial științific, tehnic și expozițional important.
(3) Muzee raionale și ale UTA Găgăuzia sînt instituțiile muzeale care dețin un patrimoniu muzeal semnificativ în contextul unității teritorial-administrative pe care o reprezintă.
 (4) Muzee locale sînt instituțiile muzeale care, prin patrimoniul muzeal deținut, sînt semnificative pentru teritoriul unei localități (sat, comună, oraș sau municipiu).
 (5) Muzee instituționale sînt instituțiile muzeale care deţin piese muzeale semnificative pentru istoria întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, asociaţiilor, confesiunilor religioase, comunităților etnice etc.
 (6) În funcție de clasificare, muzeele pot avea statut naţional, raional, al UTA Găgăuzia, local şi instituțional:
a) statutul de muzeu național se atribuie prin hotărîre de Guvern, la propunerea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării;
b) statutul de muzeu raional, de muzeu al UTA Găgăuzia, de muzeu local sau de muzeu instituțional se atribuie prin deciziile fondatorilor.
 (7) După modul de expunere a patrimoniului muzeal, muzeele pot fi amenajate în spații închise (în edificii sau pavilioane) și în aer liber (situri și rezervații culturale care au caracter arheologic, istoric, artistic, etnografic, tehnic sau arhitectural, constituite din terenuri de pămînt și construcții aferente).
 (8) Din punctul de vedere al specificului patrimoniului muzeal, se disting următoarele tipuri de muzee: de arheologie, de istorie, de etnografie, de artă, de literatură, de ştiinţă şi tehnică, de arhitectură, memoriale, de istorie naturală și altele.

Capitolul III 
ÎNFIINŢAREA ȘI ACREDITAREA MUZEELOR

Articolul 6. Înființarea muzeelor
 (1) Muzeele pot fi înființate în calitate de instituții publice sau private.
 (2) Muzeele naționale se înființează, se reorganizează și se desființează prin hotărîre de Guvern.
 (3) Muzeele din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, a UTA Găgăuzia, a altor autorităţi publice sau instituţii se organizează, se reorganizează și se desființează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale regulamentelor proprii de organizare şi funcţionare, aprobate de autorităţile fondatoare.
 (4) Muzeele aflate în proprietate privată se înfiinţează de către persoane juridice sau fizice de drept privat, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale regulamentelor proprii de organizare şi funcţionare, avizate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
 (5) Etapele înființării instituției muzeale:
a) emiterea deciziei de înființare a instituției muzeale;
b) înființarea instituției muzeale;
c) înregistrarea instituției muzeale.
 (6) Decizia de înființare a instituției muzeale se emite:
a) prin actul administrativ al fondatorului, în cazul instituțiilor muzeale publice;
b) prin angajamentul scris al persoanelor private ori asociate, înregistrat la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, în cazul instituțiilor muzeale private.
 (7)  Înființarea instituției muzeale cuprinde următoarele activități obligatorii:
a)  acumularea și documentarea conform cerințelor legale referitoare la patrimoniul cultural destinat muzeificării;
b)  elaborarea și aprobarea de către autoritatea tutelară a regulamentului de organizare și funcționare a instituției muzeale;
c) identificarea și angajarea personalului necesar pentru muzeu;
d) asigurarea unui imobil/unor  spații destinate pentru muzeu;
e) asigurarea mecanismului economico-financiar necesar activității muzeului.
 (8) Nu se admite crearea unor muzee care, prin conceptul propus, afectează valorile morale ale societății, promovează xenofobia, terorismul, ura națională sau religioasă.

Articolul 7. Înregistrarea instituției muzeale
 (1) Înregistrarea instituției muzeale se face în baza dosarului și a procedurii stabilite de regulamentul cu privire la Registrul muzeelor, aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
 (2) Muzeele se înscriu în Registrul muzeelor, cu emiterea actului administrativ al ministrului educației, culturii și cercetării și eliberarea certificatului de înregistrare a instituției muzeale.
 (3) Registrul muzeelor este instituit și gestionat de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

Articolul 8. Acreditarea instituțiilor muzeale
 (1) Muzeele înregistrate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării se supun în mod obligatoriu acreditării.
 (2) Acreditarea muzeelor cade în competența Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, efectuîndu-se în baza avizului pozitiv al Comisiei naționale a muzeelor și colecțiilor.
 (3) Acreditarea muzeelor se face o dată la fiecare 4 ani, conform procedurii stabilite de regulamentul de acreditare a muzeelor, aprobat de Guvern.

Articolul 9. Revocarea acreditării, reorganizarea și desființarea muzeelor
 (1) Revocarea acreditării muzeelor este dispusă de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, la propunerea Comisiei naționale a muzeelor și colecțiilor, în cazul a două evaluări negative consecutive ale instituției muzeale.
 (2) Reorganizarea şi desființarea muzeelor se efectuează prin decizia fondatorului, cu informarea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.
 (3) În cazul revocării acreditării, al reorganizării sau al desființării instituției muzeale publice, piesele muzeale sînt transmise, la propunerea Comisiei naționale a muzeelor și colecțiilor, în gestiunea muzeelor naționale sau, după caz, altor muzee în funcție de tipul acestora. 
Capitolul IV 
PATRIMONIUL MUZEAL

Articolul 10. Drepturi asupra patrimoniului muzeal
 (1) Patrimoniul muzeal face obiectul dreptului de proprietate publică a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a UTA Găgăuzia sau, după caz, al dreptului de proprietate privată.
 (2) Patrimoniul muzeal de drept public, inclusiv clădirile și terenurile în/pe care își desfășoară activitatea muzeele, face parte din domeniul public al statului și este  inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil.
 (3) Dreptul la prima publicare (reproducere) a bunurilor culturale din patrimoniul muzeal aparține muzeului deținător de drepturi asupra patrimoniului respectiv. Transmiterea drepturilor de reproducere în scop comercial a pieselor și colecțiilor muzeale ține de competența muzeelor. Elaborarea și confecționarea tuturor tipurilor de produse cu utilizarea imaginilor pieselor și colecțiilor muzeale, a edificiilor muzeelor, a obiectelor amplasate pe teritoriul muzeelor, precum și utilizarea denumirilor și a simbolurilor muzeelor se realizează doar cu acordul administrației muzeelor respective.

Articolul 11. Categoriile patrimoniului muzeal
 Patrimoniul muzeal cuprinde următoarele categorii de bunuri culturale de bază:
a) bunuri culturale mobile, și anume: bunurile clasate în patrimoniul cultural național mobil, avînd o deosebită valoare istorică şi arheologică, etnografică, artistică, documentară, științifică și tehnică, literară, bibliofilă, numismatică, filatelică, heraldica, reprezentînd mărturii materiale și spirituale ale evoluției comunităților umane, ale mediului ambiant și ale potențialului creator uman. Protejarea bunurilor culturale mobile se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 280/2011 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil;
b) bunuri culturale imobile, clasificate ca monumente istorice, arhitecturale, etnografice;
c) situri, rezervații și parcuri arheologice, constituite din terenuri și construcțiile aferente;
d) situri, rezervații și parcuri de structuri arhitecturale, constituite din terenuri și construcțiile aferente;
e) alte bunuri culturale ce pot avea valoare documentară, educativă, ilustrativă şi care sînt folosite în cadrul activităţilor muzeale.

Articolul 12. Formarea colecțiilor muzeale proprietate publică
 (1) Formarea colecțiilor muzeale aflate în proprietatea publică a statului se realizează prin:
a) achiziţia de bunuri culturale din mijloacele bugetare alocate şi/sau din mijloacele financiare colectate, provenite din prestarea serviciilor cu plată;
b) sponsorizări şi donaţii acordate de persoane fizice și juridice din țară și din străinătate;
c) achiziţia operelor de artă plastică contemporană în baza hotărîrilor Consiliului de experţi pentru omologarea, estimarea şi achiziţionarea operelor de artă plastică al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării;
d) colectarea de teren, schimburi intermuzeale;
e) transmiterea de către organele vamale și de ocrotire a normelor de drept a bunurilor culturale care, urmare a exportului ilicit, au fost confiscate și plasate în gestiunea statului;
f) primirea în gestiune a bunurilor culturale de la alte muzee ca urmare a reorganizării, desființării sau revocării acreditării acestora.
 (2) Bunurile culturale mobile din colecțiile muzeale sînt înscrise în registrele colecțiilor, care se clasifică în 3 categorii de bază: Registrul  colecției „Tezaur”, Registrul colecției „Fond” și Registrul colecției comune.
 (3) Registrul colecției „Tezaur” include bunurile culturale mobile clasate în colecția „Tezaur”.
 (4) Registrul colecției „Fond” include bunurile culturale mobile clasate în colecția „Fond”.
 (5) Registrul colecției comune include bunurile culturale mobile cu tipologii comune, avînd o valoare științifică auxiliară sau o valoare particulară.
  (6) Retrocedarea către persoanele fizice sau juridice a bunurilor culturale înscrise în Registrul colecției „Tezaur”, în Registrul colecției „Fond” și în Registrul colecției comune ale muzeelor este interzisă.
 (7) În cazul muzeelor publice aflate în subordinea aceluiași fondator, se permite transferul de piese muzeale din colecția unei instituții în colecția alteia cu avizul Comisei naționale a muzeelor și a colecțiilor și prin decizia fondatorului.

Articolul 13. Condiții specifice de completare a colecțiilor muzeale
                        proprietate publică
 Colecțiile muzeale aflate în proprietate publică pot fi completate prin transmiterea către instituțiile muzeale de stat a următoarelor bunuri culturale:
a) colecţiile şi piesele muzeale confiscate în baza hotărîrii instanţei de judecată sau trecute în proprietatea publică a statului în baza dreptului de moştenire;
b) bunurile culturale ce sînt parte integrantă a tezaurelor arheologice şi istorice descoperite pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 14. Formarea colecțiilor muzeale proprietate privată
 Colecțiile muzeale proprietate privată se formează din mijloacele financiare ale proprietarilor sau din investiţiile altor persoane fizice ori persoane juridice de drept privat.

Articolul 15. Restaurarea patrimoniului muzeal
 Restaurarea patrimoniului muzeal se efectuează doar de către specialiştii acreditați în domeniu.

Articolul 16. Circulația patrimoniului muzeal
 Circulația bunurilor culturale din patrimoniul muzeal al Republicii Moldova se efectuează conform prevederilor Legii nr. 280/2011 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil.

Capitolul V 
BAZA TEHNICO-MATERIALĂ ŞI FINANŢAREA MUZEELOR

Articolul 17. Baza tehnico-materială a muzeelor
 (1) Baza tehnico-materială a muzeelor o constituie totalitatea bunurilor imobiliare, cum ar fi clădiri, spaţii, terenuri etc., şi a bunurilor materiale mobile transmise muzeelor în gestiune operativă.
 (2) Se interzice transferul muzeelor publice în clădiri ce nu asigură condiţiile necesare pentru păstrarea şi securitatea colecţiilor muzeale.
 (3) Deposedarea muzeelor publice de edificii/spații, indiferent de motivare și scop, obligă autoritatea corespunzătoare să pună la dispoziţia muzeelor în cauză alte edificii/spaţii, care asigură condiții adecvate şi să suporte cheltuielile necesare pentru reamplasarea colecţiilor muzeale.
 (4) Utilizarea bunurilor imobiliare cu statut de monument istoric, retrase din gestiunea muzeelor publice în alte scopuri decît cele culturale, este interzisă.

Articolul 18. Finanțarea activității muzeelor
 (1) Activitatea muzeelor aflate în proprietate publică se finanţează din alocaţii acordate de la bugetul de stat, de la bugetele locale și din venituri colectate.
 (2) Veniturile colectate ale muzeelor aflate în proprietate publică provin din tarifele pentru serviciile oferite de muzee, din donaţii şi sponsorizări, din comercializarea tuturor tipurilor de produse cu utilizarea imaginilor pieselor și ale colecțiilor muzeale, ale edificiilor muzeelor, ale obiectelor amplasate pe teritoriul muzeelor, cu utilizarea denumirilor și a simbolurilor muzeelor, precum și din proiecte și alte activități legale, inclusiv din darea în arendă a spațiilor, și sînt gestionate în regim extrabugetar.
 (3) Prețurile și tarifele pentru serviciile oferite de muzeele publice sînt stabilite de Guvern, în cazul instituțiilor din subordinea autorităților publice centrale, sau de către administrația autorităților publice locale, în cazul muzeelor din subordinea acestora.
 (4) În cazul muzeelor aflate în proprietate privată, prețurile și tarifele pentru serviciile oferite de acestea sînt stabilite de către fondator.
 (5) Muzeele aflate în proprietate publică sînt finanţate de către autoritățile publice fondatoare.
 (6) Autorităţile publice alocă muzeelor din subordine mijloacele financiare necesare pentru asigurarea cu salarii a personalului, pentru întreţinerea edificiilor, pentru asigurarea pazei şi a dotării tehnice, inclusiv pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități, de asemenea pentru achiziţia, conservarea şi restaurarea bunurilor culturale deţinute de acestea.
 (7) După caz, autoritățile publice fondatoare alocă suplimentar, pe bază de proiect, mijloace financiare pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare şi valorificare a patrimoniului muzeal, de cercetare sociologică a publicului, pentru cercetări de teren,  investigaţii arheologice etc.
 (8) Autorităţile publice garantează asigurarea de condiţii adecvate pentru desfăşurarea activităţilor muzeale în conformitate cu legislaţia în vigoare şi poartă răspundere pentru nerespectarea acesteia.

Capitolul VI 
ADMINISTRAREA MUZEELOR

Articolul 19. Conducerea şi personalul muzeelor
(1) Funcţionarea muzeelor publice este asigurată de către personalul de conducere, personalul de specialitate şi personalul de întreţinere.
(2) Conducerea muzeului este asigurată de către directorul general (în cazul muzeelor naţionale) sau director (în cazul muzeelor cu alt statut), numiţi pe baza unui concurs de proiecte manageriale de către autoritatea publică în a cărei subordine se află muzeul respectiv.
(3) Regulamentul de organizare a concursului pentru ocuparea funcției de director al instituției muzeale publice din subordinea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării este aprobat printr-un act administrativ al acestei autorități.
(4) Autoritatea prevăzută la alin. (2) poate revoca directorul general/directorul instituției muzeale în conformitate cu legislația în vigoare.
(5) Angajarea personalului de specialitate în muzeele aflate în proprietate publică se face prin concurs, organizat de:
a) conducerea muzeului, în cazul muzeelor naţionale;
b) autoritatea publică locală de nivelul II și a UTA Găgăuzia, în cazul muzeelor raionale și ale UTA Găgăuzia;
c) autoritatea publică locală de nivelul I, în cazul muzeelor locale;
d) administratori, în cazul muzeelor instituționale.
(6) Atribuţiile personalului muzeelor aflate în proprietate publică se stabilesc prin fişa postului, conform structurii organizatorice, programelor de activitate şi sarcinilor de serviciu.

Articolul 20. Consiliile de administrație ale muzeelor
(1) În cadrul muzeelor naționale sînt organizate şi funcţionează consilii de administrație în calitate de organe deliberative de conducere.
(2) Componenţa, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea consiliilor de administrație se stabilesc printr-un regulament de organizare şi funcţionare elaborat și aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

Articolul 21. Consiliile ştiinţifice ale muzeelor
(1) În cadrul muzeelor naționale funcţionează consilii ştiinţifice în calitate de organe de specialitate alcătuite din specialişti de profil cu rol consultativ.
(2) Componenţa, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea consiliilor ştiinţifice se stabilesc printr-un regulament de organizare şi funcţionare elaborat și aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

Articolul 22. Alte comisii/consilii ale muzeelor
(1) În cadrul muzeelor publice funcţionează comisii de evaluare şi/sau comisii de achiziţii de bunuri culturale și consilii de restaurare.
(2) Componenţa, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare şi/sau comisiei de achiziţii de bunuri culturale și ale consiliului de restaurare din cadrul muzeului se stabilesc prin regulamente de organizare şi funcţionare aprobate prin ordinul conducătorului muzeului respectiv.

Capitolul VII 
AUTORITĂŢI CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL MUZEELOR

Articolul 23. Autoritatea publică centrală cu atribuţii în domeniul muzeelor
(1) Autoritatea centrală a administraţiei publice cu atribuţii şi competenţe în domeniul muzeelor, care elaborează şi asigură aplicarea strategiilor şi politicilor în domeniu și urmăreşte respectarea prevederilor legale, a normelor şi metodologiilor din domeniu, este Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
(2) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării reprezintă statul în relaţiile cu proprietarii şi administratorii de muzee, indiferent de forma de constituire şi de administrare a acestora.
(3) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, prin direcţia sa de specialitate sau prin instituţiile sale subordonate, exercită următoarele atribuţii:
a) organizează sistemul naţional de cercetare, evidenţă, conservare, restaurare şi protejare a patrimoniului muzeal;
b) aprobă normele şi criteriile de acreditare a muzeelor;
c) acordă şi revocă acreditarea muzeelor în condiţiile prezentei legi;
d) verifică respectarea condiţiilor de acreditare a muzeelor, indiferent de tipul de proprietate al acestora;
e) acordă asistenţă de specialitate persoanelor fizice şi juridice, organizaţiilor neguvernamentale cu activități în domeniul muzeelor;
f) organizează sistemul de asistență metodică a specialiştilor din muzee prin intermediul Centrului metodic în domeniul muzeografiei;
g) întreprinde măsurile necesare în vederea pregătirii specialiştilor în domeniul muzeelor și în vederea integrării programelor educaționale ale muzeelor în curriculumul școlar;
h) colaborează cu Ministerul Apărării şi cu Ministerul Afacerilor Interne în vederea stabilirii unor măsuri speciale de protejare a patrimoniului muzeal în caz de conflicte armate, tulburări în masă sau calamităţi naturale.
(4) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării asigură implementarea prevederilor documentelor UNESCO și ICOM referitoare la funcţionarea şi protejarea muzeelor, sprijină şi iniţiază cooperarea cu instituţii din străinătate cu activități în domeniul muzeelor.

Articolul 24. Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor
(1) Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor (în continuare – Comisie) este organismul ştiinţific consultativ şi de avizare al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării cu atribuţii şi competenţe specifice în domeniul muzeelor şi patrimoniului cultural naţional mobil.
(2) Comisia este o structură fără personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.
(3) Comisia îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordinul ministrului educației, culturii și cercetării.
(4) Comisia este condusă de un preşedinte numit prin ordinul ministrului educației, culturii și cercetării.
(5) Preşedintele reprezintă Comisia pe plan naţional şi internaţional.
(6) În calitate de membri ai Comisiei sînt desemnați specialiști marcanți în domeniul muzeografiei.
(7) Componenţa numerică şi cea nominală a Comisiei sînt aprobate prin ordinul ministrului educației, culturii și cercetării pe o perioadă de 4 ani.
(8) Comisia poate alege ca membri de onoare specialişti din ţară sau străinătate, personalităţi ştiinţifice marcante din domeniul muzeografiei şi protejării patrimoniului cultural mobil.
(9) Comisia are următoarele atribuţii:
a) acordă sprijinul necesar Ministerului Educației, Culturii și Cercetării în elaborarea strategiei naţionale de cercetare-dezvoltare în domeniul muzeelor şi urmăreşte aplicarea acesteia, respectarea prevederilor legale, a normelor şi metodologiilor în domeniul muzeelor şi patrimoniului cultural naţional mobil;
b) elaborează şi înaintează Ministerului Educației, Culturii și Cercetării propuneri vizînd reglementările de specialitate în domeniul muzeelor, obligatorii pentru întregul sistem muzeal, indiferent de forma de proprietate sau de administrare a muzeelor;
c) avizează normele şi metodologiile privind funcţionarea instituţiilor muzeale, expunerea, conservarea şi evidenţa patrimoniului muzeal;
d) avizează actele normative privind domeniul muzeal;
e) avizează strategiile și concepţiile de dezvoltare ale muzeelor naţionale, precum şi proiectele expoziţiilor permanente ale acestora;
f) avizează priorităţile de dezvoltare a muzeelor subordonate Ministerului Educației, Culturii și Cercetării;
g) avizează programele de pregătire şi reciclare a specialiştilor în domeniu;
h) emite avize prealabile în cazul înfiinţării sau al desființării instituţiilor muzeale;
i) avizează regulamentele de organizare şi funcţionare a muzeelor publice și a celor private;
j) emite avize de acreditare sau de revocare a acreditării muzeelor;
k) propune Ministerului Educației, Culturii și Cercetării proiecte sau programe de promovare a patrimoniului muzeal la nivel naţional şi internaţional;
l) înaintează Ministerului Educației, Culturii și Cercetării propuneri privind acordarea unor distincţii persoanelor care au adus contribuţii deosebite la dezvoltarea, cercetarea, evidenţa, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului muzeal.

Articolul 25. Autoritățile publice locale cu atribuții în domeniul muzeelor
(1) Autoritățile administrației publice locale de nivelele I, II și ale UTA Găgăuzia, în cazul muzeelor din subordinea lor, exercită următoarele atribuții de bază:
a) desemnează și revocă în modul stabilit conducerea muzeelor;
b) asigură finanţarea activităţii muzeelor;
c) asigură dezvoltarea colecțiilor muzeale, a expozițiilor, precum și securitatea muzeelor;
d) monitorizează activitatea muzeelor.
(2) În cazul muzeelor din UTA Găgăuzia, Adunarea Populară, respectînd prevederile prezentei legi, poate decide cu privire la reglementarea prin legi locale a specificului acestor muzee.

Capitolul VIII 
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA PREZENTEI  LEGI

Articolul 26. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi
 Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală.
Capitolul IX 
DISPOZIŢII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul 27. Dispoziţii finale și tranzitorii
 (1)           Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării sale în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
 (2) În termen de 12 luni de la data adoptării prezentei legi, Guvernul:
a) va propune completări la:
– Legea nr. 280/2011 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, în scopul asigurării circulaţiei bunurilor culturale muzeale;
– Codul penal al Republicii Moldova nr. 985/2002 și Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218/2008, în scopul stabilirii răspunderii pentru nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la activitatea muzeelor;
b) va aproba:
– regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a muzeelor;
– regulamentul de acreditare a muzeelor;
– regulamentul privind evidenţa şi conservarea patrimoniului muzeal;
c)  va abroga Hotărîrea Guvernului nr. 1111/2003 despre aprobarea regulamentelor pentru punerea în aplicare a Legii muzeelor nr. 1596-XV din         27 decembrie 2002.
 (3) În termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării:
a) va aproba:
    regulamentul cu privire la Registrul muzeelor;
    regulamentul-cadru de organizare a concursului pentru ocuparea funcției de director al muzeului;
    regulamentul-cadru de organizare și funcționare a consiliilor de administrație ale muzeelor;
    regulamentul-cadru de organizare și funcționare a consiliilor științifice ale muzeelor;
    regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a comisiilor de evaluare şi/sau a comisiilor de achiziţii de bunuri culturale din cadrul muzeelor;
b) va modifica Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor.
 (4) La intrarea în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
a) Legea muzeelor nr. 1596/2002, cu modificările ulterioare;
b) articolele 24 și 25 din Legea nr. 280/2011 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil.
 (5) Acreditarea muzeelor înregistrate pînă în data de 1 ianuarie 2018 se va realiza într-un termen de 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.



PREŞEDINTELE    PARLAMENTULUI