I. Preambul
Codul deontologic al arheologilor din Republica Moldova reprezintă
ansamblul de norme morale asumate de specialiştii arheologi în procesul
exercitării activităţilor lor profesionale. Menirea Codului este:
a) să promoveze etica profesională şi normele morale în
activitatea de cercetare arheologică;
b) să instituie o conduită morală ireproşabilă în rîndul
specialiştilor preocupaţi de descoperirea şi cercetarea vestigiilor
arheologice;
c) să consolideze statutul arheologiei ca profesie.
II. Arheologii şi societatea
2.1. Arheologii au responsabilitatea:
a) să realizeze lucrările arheologice în corespundere cu normele
şi principiile universal acceptate, stabilite de convenţiile şi recomandările
UNESCO şi ale Consiliului Europei în domeniul protejării patrimoniului
arheologic;
b) să asigure cercetarea şi păstrarea patrimoniului arheologic
exclusiv prin mijloace legale;
c) să atragă atenţia autorităţilor competente asupra ameninţărilor
la adresa patrimoniului arheologic, inclusiv jefuirea siturilor şi traficul
ilegal de antichităţi şi sa utilizeze toate mijloacele aflate la dispoziţie
pentru a se asigura că autorităţile competente iau măsuri în astfel de cazuri;
d) să-şi asume angajamentul faţă de societate de a reprezenta
ştiinţa arheologică prin efectuarea investigaţiilor care să corespundă celor
mai înalte standarde profesionale şi să asigure rezultatele investigaţiilor
ştiinţifice într-o manieră responsabilă;
e) să-şi asume angajamentul de conservare a siturilor arheologice;
f) să fie sensibil la interesele grupurilor umane ale căror
istorie reprezintă subiectele de studiu şi să coordoneze cu ele activităţile
investigaţiilor de teren, promovînd astfel arheologia publică;
g) să se implice activ pentru a informarea publicului larg, la
toate nivelurile, asupra scopurilor şi metodelor arheologiei în general şi
asupra unor proiecte individuale în particular, utilizînd toate tehnicile şi
mijloacele de comunicare posibile;
h) să evalueze, în prealabil, impactul ecologic şi social al
proiectelor de cercetare arheologică;
i) să-şi perfecţioneze profesionalismul pe parcursul carierei,
să-şi păstreze şi să-şi dezvolte competenţele în domeniul lor de activitate;
j) să combată arheologia ilegală, furtul şi traficul de obiecte
arheologice.
2.2. Arheologii nu trebuie:
a) să întreprindă investigaţii arheologice pentru care ei nu au
calificarea şi actele necesare.
b) să se angajeze în afirmaţii cu caracter de interpretare
arheologic exagerate, nejustificate sau înşelătoare care ar putea contribui la
lansarea lor sau a altor persoane în activităţi ilegale, neştiinţifice sau
lipsite de etică;
c) să se angajeze şi să admită ca numele lor să fie asociat cu
orice formă de activitate legată de săpături ilegale, furt, distrugere
conştientă şi trafic ilicit de antichităţi şi opere de artă, conform convenţiei
UNESCO din 1970 privind măsurile ce urmează a fi întreprinse pentru
interzicerea şi prevenirea importului, exportului şi transferului ilicit de
proprietate a bunurilor culturale sau în oricare alte activităţi ilegale sau
neetice în domeniul arheologic;
d) să deţină colecţii constituite din obiecte ce fac parte din
patrimoniul arheologic sau ca urmare a exploatării acestuia;
e) să se angajeze şi să admită utilizarea cu bună ştiinţă a
numelui lor în acţiuni ilegale sau neetice cu impact asupra patrimoniului
arheologic care urmăreşte profit comercial obţinut direct din patrimoniul
arheologic sau ca urmare a exploatării ilegale a acestuia;
f) să dea avize profesioniste, rapoarte publice sau mărturii
juridice în materie de arheologie, fără o documentare cît mai amănunţită şi mai
veridică;
g) să admită comportament lipsit de onestitate, care implică
fraudă, înşelăciune sau declaraţii false în probleme de interes arheologic;
III. Arheologii, breasla şi colegii
3.1. Arheologii au responsabilitatea:
a) să fie la curent cu dezvoltarea cunoaşterii si metodologiei din
domeniul lor de specializare şi din domeniile tehnicilor de lucru în teren, a
conservării siturilor, diseminării informaţiei, dar şi să fie la curent cu
noutăţile din domeniile înrudite;
b) să întocmească un plan de acţiuni înaintea fiecărui proiect de
cercetare şi să ia măsuri adecvate pentru depozitarea si gestionarea
potenţialelor descoperiri, mostre si înregistrări în locuri de depozitare cu
acces public (muzee, colecţii de arhivă etc.);
c) să cunoască şi să respecte toate legile aplicabile la
cercetarea arheologică, dar şi orice proceduri relevante promulgate de către
organizaţiile profesionale din domeniul arheologic;
d) să facă înregistrări corespunzătoare pentru toate cercetările
arheologice într-o formă inteligibilă si durabilă;
e) să elaboreze şi să prezinte fără întîrzieri nejustificate
rapoarte accesibile comunităţii arheologice, cu o descriere exactă, corectă şi
veridică a cercetărilor efectuate şi a rezultatelor obţinute;
f) să aibă drepturi prioritare de publicare pentru cercetările de
care răspund pe o perioadă rezonabilă de timp, care sa nu depăşească zece ani
(la expirarea perioadei de zece ani, materialele trebuie sa devină disponibile
şi altor cercetători pentru analize si publicare);
g) să ofere acces cît mai larg la rezultatele cercetărilor lor şi
să trateze cu multă înţelegere solicitările de informaţii de la colegi si
studenţi, în măsura în care acestea nu contravin drepturilor prioritare de
publicare;
h) să comunice şi să coopereze cu colegii care au interese
profesionale comune;
i) să respecte interesele ştiinţifice ale colegilor săi şi dreptul
lor la informaţii despre situri, colecţii sau date în cazul în care există o
preocupare comună de cercetare;
j) să onoreze cererile rezonabile ale colegilor săi de acces la
materiale şi înregistrările lor, respectînd drepturile de autor existente, dar
şi schimbul de informaţii utile pentru cercetarea altora. Oamenii de ştiinţă
care doresc acces la informaţii nepublicate nu trebuie să se aştepte să
primească informaţii de interpretare în cazul în care acestea nu au fost
publicate sau sunt în curs de desfăşurare;
k) să obţină în scris, de la deţinătorul drepturilor de autor,
permisiunea de a studia/publica materiale arheologice inedite şi să citeze
sursa autorul corespunzător în orice publicare.
l) să respecte normele naţionale legate de condiţiile de angajare
şi securitate în managementul tuturor lucrărilor arheologice;
m) să dea posibilitatea angajaţilor mai puţin calificaţi să
acumuleze experienţă şi cunoştinţe şi să negocieze remunerarea adecvată a
fiecărei munci prestate corespunzător cunoştinţelor angajatului şi cerinţelor
postului;
n) să evalueze corect munca colegilor de breaslă, în cazurile cînd
este angajat să facă acest lucru, cu promptitudine să le comunice acest fapt şi
să ofere oportunităţi rezonabile pentru ca ei să ia în considerare şi să
răspundă la orice rezultate negative.
3.2. Arheologii nu trebuie:
a) să discrediteze, cu rea intenţie sau prin fals, autoritatea
colegilor;
b) să admită plagiat în comunicarea orală sau scrisă;
c) să falsifice date;
d) să refuze date rezonabile solicitate de un coleg calificat
pentru investigaţii ştiinţifice;
e) să intre în competiţie pentru ocuparea unui post în detrimentul
standardelor profesionale;
f) să practice nici o forma de discriminare legată de sex,
religie, vîrsta, rasă, handicap sau orientare sexuala, în recrutarea
personalului pentru proiecte de cercetare arheologică;
g) sa întreprindă acţiuni pentru care nu sunt instruiţi sau
pregătiţi adecvat.
IV. Arheologii şi clienţii/angajatorii
4.1. Arheologii trebuie:
a) să respecte obligaţiile contractuale şi interesele
clientului/angajatorului, în măsura în care acestea sunt compatibile cu legea,
cu binele public, prezentul cod şi standardele de cercetare;
b) să prezinte în termenii stabiliţi rapoarte de investigaţii
arheologice;
c) să presteze servicii de calitate, în limita competenţelor
profesionale şi legale.
d) să poartă responsabilitate, faţă de angajator, instituţia unde
activează, faţă de normele de cercetare şi deontologie profesională, indiferent
de circumstanţele politice şi financiare;
e) să refuze orice solicitare sau cerere a
angajatorului/clientului care intră în conflict cu legea, prezentul cod şi
standardele de cercetare;
f) să recomande angajatorilor sau clienţilor să angajeze arheologi
sau alţi consultanţi de specialitate, în cazul în care aceştia se confruntă cu
probleme arheologice ce le depăşeşte competenţa;
g) să exercite o grijă rezonabilă pentru a preveni angajaţii,
colegii, asociaţii şi alte persoane antrenate în cercetarea arheologică,
privind utilizarea şi dezvăluirea informaţiei confidenţiale (de natură
non-arheologică obţinute în timpul ocupării forţei de muncă pe care angajatorul
sau clientul a solicitat să le califice corespunzător sau a căror divulgare ar fi
jenantă sau ar putea fi în detrimentul angajatorului sau clientului, acestea
încetînd să mai fie confidenţiale în cazul în care sunt anunţate de angajator
sau client sau atunci cînd astfel de informaţii devin cunoscute publicului);
h) să se comporte etic şi în interesul clientului atunci cînd
recomandă angajarea altor profesionişti;
i) să fie sinceri cu privire la calificările şi capacităţile lor
în relaţiile cu sponsorii cercetărilor;
j) să solicite partenerilor care vin cu proiecte de sponsorizare
pentru anumite situri, asigurarea că activităţile de cercetare preconizate nu
vor compromite responsabilităţile lor profesionale şi de conduită etică (nu
trebuie admis nici un acord de cercetare cu caracter secret, respectiv nici un
fel de rapoarte şi rezultate secrete).
4.2. Arheologii nu trebuie:
a) să participe la proiecte al căror scop principal îl constituie
exclusiv profitul privat (această cerinţă nu se aplică proiectelor de management
al resurselor culturale şi similare, chiar dacă este efectuat de o firmă ce
urmăreşte profit, atîta timp cît aceasta respectă prevederile din codul şi
standardele profesionale);
b) să dezvăluie informaţii confidenţiale, cu excepţia cazurilor
cerute de lege;
c) să utilizeze informaţii confidenţiale în dezavantajul
clientului sau angajatorului;
d) să utilizeze informaţii confidenţiale în avantajul propriu sau
a unei terţe persoane, cu excepţia cazului în care clientul însuşi îşi dă acordul;
e) să recomande sau să participe la vreo cercetare care nu este în
conformitate cu cerinţele standardelor cercetării de performanţă;
f) să pretindă a fi consultant în arheologie cu excepţia cazurilor
stabilite de actele normative În vigoare.
V. Dispoziţii finale
5.1. Prezentul
cod este adoptat de Colegiul Ministerului Culturii prin Hotărîrea nr. 04 din 30
martie 2012 şi aprobat prin ordinul Ministrului Culturii nr. 127 din 25 aprilie
2013.
*****************
MINISTERUL CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA
ORDIN
din 25 aprilie 2013 nr. 127
m.
Chişinău
Ref: Cu privire la instituire
Registrului arheologilor şi
aprobarea unor acte normative privind punerea în aplicare
a Legii privind protejarea patrimoniului arheologic
nr.218 din 17
septembrie 2010
În temeiul prevederilor Legii nr. 218 din 17 septembrie 2010 privind protejarea patrimoniului arheologic
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2010, nr. 235-240) şi în scopul completării cadrului juridic existent în
domeniul protejării patrimoniului cultural naţional, armonizării acestuia la
standardele internaţional recunoscute şi promovate prin convenţiile UNESCO şi
ale Consiliului Europei în domeniu, la care Republica Moldova este parte, în
corespundere cu Hotărîrea nr. 04 din 30 martie 2012 a Colegiului Ministerului
Culturii,
ORDON:
1. Se
instituie Registrul arheologilor din Republica Moldova şi se aprobă
Regulamentul privind Registrul arheologilor din Republica Moldova, conform
anexei nr. 1.
2. Se aprobă Codul deontologic al arheologilor din Republica Moldova,
conform anexei nr. 2.
3. Controlul asupra realizării prezentului ordin
se pune în sarcina dlui Gheorghe Postică, viceministru.
Boris FOCŞA
Ministru