Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a inițiat procedura de promovare a proiectului de lege privind protejarea monumntelor istorice

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării propune spre consultare și avizare proiectul legii protejării monumentelor istorice. 

Proiect 

LEGEA

PROTEJĂRII MONUMENTELOR ISTORICE

 În scopul asigurării condiţiilor optime pentru promovarea monumentelor istorice în calitatea lor de moştenire culturală şi mărturie identitară a ţării, integrării monumentelor istorice în politicile culturale, educaţionale, de dezvoltare urbanistică şi de amenajare a teritoriului, asigurării unui cadru juridic naţional adecvat pentru protejarea acestui tip de monumente, ajustat la prevederile convenţiilor, cartelor şi recomandărilor UNESCO/ICOMOS şi ale Consiliului Europei referitoare la domeniul patrimoniului cultural,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

CAPITOLUL I. Dispoziţii generale

Articolul 1. Obiectul prezentei legi

(1) Prezenta lege reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice.

(2) Obiectul prezentei legi îl constituie crearea condiţiilor pentru eficientizarea funcţiilor politice, organizaţionale, culturale, economice şi educaţionale ale statului în domeniul documentării, întreţinerii, conservării/restaurării, punerii în valoare a monumentelor istorice, utilizării lor moderne, astfel ca acestora să li se asigure un rol important în dezvoltarea culturii, artei, ştiinţei şi educaţiei, în menţinerea tradiţiilor şi identităţii culturale, în educarea patriotismului, contribuind astfel la promovarea dezvoltării durabile şi democratice a societăţii.

(3) Întreţinerea de către stat a monumentelor istorice include activităţi, măsuri şi decizii prin care instituțiile şi organismele cu atribuții în domeniul protejării monumentelor, în conformitate cu necesităţile societăţii, promovează și susțin protecţia, conservarea/restaurarea și utilizarea adecvată a monumentelor istorice de către societate. Alte instituții şi organizaţii guvernamentale cooperează, în limita competenţelor, cu instituțiile şi organismele cu atribuții în domeniul protejării monumentelor, contribuind la atingerea acestor obiective.

Articolul 2. Monumentele istorice

(1) Monumentele istorice reprezintă un gen distinct de bunuri imobile de patrimoniu cultural situate suprateran, subteran şi subacvatic, mărturii din punct de vedere istoric, arhitectural, urbanistic, arheologic, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific şi/sau tehnic a epocilor şi civilizaţiilor trecute, care se împart în următoarele categorii:

a) monument – construcţie/structură, împreună cu: terenul aferent istoric constituit, construcțiile auxiliare, instalaţiile, componentele artistice, elementele de tâmplărie, feronerie, sculptură şi de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative: funerare şi de for public;

b) ansamblu - grup de construcţii/structuri urbane sau rurale, împreună cu terenul/terenurile aferente istoric constituite, caracterizat prin unitate morfologică, juridică sau funcţională (edificii şi structuri fortificate, palatine, rezidenţiale, sociale, administrative, comerciale, industriale, ştiinţifice, educaţionale, eclesiastice - complexe bisericeşti, mănăstiri etc.; opere ale arhitecturii peisajere şi ale artei grădinii - scuaruri, grădini, parcuri; necropole), împreună cu terenul/teritoriul aferent istoric constituit;

c) sit – teritoriu, cuprinzând creaţii umane situate într-un cadru construit sau natural, inclusiv: centre istorice ale localităţilor sau fragmente/zone de structură urbană istorică (situri construite); locuri ale memoriei istorice/culturale: peisaje culturale şi naturale, locuri legate de evenimente istorice sau culturale semnificative, de viaţa unor personalităţi remarcabile etc.

(2) Monumentele istorice pot fi bunuri imobile păstrate integral, păstrate fragmentar sau în stare de ruină.

Articolul 3. Termeni de referință

În sensul prezentei legi următoarele noțiuni semnifică:

protejare - ansamblu de masuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menit să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, stabilirea zonei de protecţie, evidenţa, paza şi întreţinerea, proiectarea și operarea intervențiilor, prevenirea distrugerii/degradării/mutilării, consolidarea, conservarea/restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice, protecția/regenerarea mediului lor istorico-arhitectural, integrarea monumentelor istorice în viața social-economică şi culturală a colectivităţilor locale etc.

intervenţii – totalitatea lucrărilor operate asupra monumentelor istorice, altele decât activităţile de demolare şi distrugere (lucrări de conservare, reparaţie, restaurare sau de reabilitare operate asupra monumentelor şi ansamblurilor, inclusiv cele de esenţă regenerativă operate asupra siturilor).

întreţinere – lucrări continue/ciclice, non-distructive, limitate ca suprafaţă şi volum, operate în baza monitorizării şi inspectării periodice a monumentelor, cu respectarea valorii de monument a materialului şi a caracterului original al structurii protejate, pentru prevenirea degradărilor sau pentru prevenirea extinderii degradărilor deja apărute: curăţări non-distructive; lucrări minore de reparare şi refinisare, de înlocuire a materialelor deteriorate sau distruse (în caz de constatare a impractibilităţii menţinerii acestora) etc.

reparaţie – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate) efectuat în scopul menţinerii imobilului protejat în stare de exploatare, fără modificarea caracteristicilor lui istorice.

conservare – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate) efectuat în scopul prevenirii înrăutăţirii stării monumentului istoric sau de remediere a unei înrăutăţiri deja produse, inclusiv prin lucrări de consolidare (cu caracter temporar sau de durată), fără modificarea caracteristicilor arhitecturale şi structurale ale monumentului constatate la momentul clasării.

restaurare – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate) efectuat în scopul punerii în valoare, păstrării şi fortificării valorii istorico-culturale a imobilului protejat, inclusiv prin restabilirea integrităţii fizice şi funcţionale a acestuia, inclusiv prin remedierea unor modificări/alterări suferite în timp.

reabilitare – complex de lucrări (cercetare ştiinţifică, proiectare şi operare a intervenţiilor proiectate), care comportă un caracter neinvaziv, efectuat în scopul adaptării imobilului protejat la necesităţile moderne rezidenţiale sau de exploatare (instalare încălzire, canalizare, electricitate etc.), care nu depăşesc strictul necesar şi nu afectează imaginea autentică şi valoarea istorico-culturală a monumentului istoric, incluzând efectuarea lucrărilor necesare de conservare/restaurare a bunului de patrimoniu cultural.

punere în valoare – identificarea şi scoaterea în evidenţă a caracteristicilor istorico-culturale ale bunului protejat în rezultatul operării unor lucrări de conservare/restaurare sau reabilitare etc., inclusiv prin amenajarea terenului aferent, atribuirea acestui bun a unei funcţiuni adecvate, precum şi marcarea lui prin însemn distinctiv și plăcuţă cu inscripţie informativă.

sit construit – monument istoric de categoria sit, constituit din totalitatea clădirilor /construcţiilor şi spaţiilor deschise (străzi, pieţe, grădini, scuaruri etc.) cuprinse în cadrul centrului istoric al unei localități sau în cadrul unui fragment de structură urbană istorică, unde sunt stabilite reguli specifice de amenajare şi construire în scopul asigurării perpetuării/regenerării caracteristicilor fundamentale ale mediului lor istorico-arhitectural şi fortificării autenticităţii/integrităţii sitului, asigurându-se, în acest context, interacţiunea armonioasă/organică între vechi şi nou. Între limitele acestui tip de sit pot să existe sau pot să nu existe monumente istorice de categoria monument sau ansamblu.

mediu istorico-arhitectural –  mediul istoric constitutiv, spaţial şi volumetric, al unui sit construit sau al zonei de protecţie a monumentelor istorice situate în localităţi, dispunând de următoarele caracteristici fundamentale: trama stradală și parametrii ei; parcelarea istorică a sitului; raportul/relaţia între spaţiile libere, construite şi verzi ale sitului; grădinile, scuarurile, pieţele şi piaţetele; fondul construit istoric; mod de amplasare a clădirilor în cadrul parcelelor şi cartierelor; structura volumetrică, forma, regimul de înălţime, exteriorul specific al clădirilor şi construcţiilor (caracterizate prin scară, amprenta la sol, structură volumetrică, structură compoziţională a faţadelor (raportul gol-plin, stilistică etc.), tipologie tâmplărie, materiale de construcţie, cromatică etc.).

regenerare a mediului istorico-arhitectural – activităţi de intervenţie constructivă asupra/ în cadrul unui sit protejat, fără schimbarea/modificarea caracteristicilor fundamentale ale acestuia, bazate pe continuitate şi integrare armonioasă/organică în acest mediu, pe subordonare, pe îmbogăţirea acestui mediu sau, în cazul unor spații/fragmente distruse ale sitului – activități de reconstituire prin construcție nouă a caracteristicilor fundamentale ale mediului istoric-arhitectural. În caz de prezenţă aici a unor construcţii/amenajări care afectează negativ mediul istorico-arhitectural prin caracteristici care se disociază acestuia, regenerarea constă în intervenții de înlăturare a acestor construcţii/amenajări sau de aducere a parametrilor acestora în concordanță cu caracteristicile mediul istorico-arhitectural, sau activități de izolare a impactului negativ cauzat de ele.

terenul monumentului istoric – teren/ suprafață de pământ pe care este amplasat bunul de patrimoniu cultural, parte integrantă indispensabilă a respectivului bun cultural, legat de acesta din punct de vedere istoric și funcțional. Hotarele terenului monumentului istoric coincid, de regulă, cu limitele parcelei/parcelelor istorice ale bunurilor respective. Terenul monumentului istoric conţine edificii/ construcţii, inclusiv auxiliare/ amenajări (acestea formând componenta construită a bunului cultural protejat), spaţii deschise/verzi și/sau acvatice, precum şi stratul cultural-arheologic, situat subteran.

zonă de protecţie - suprafaţă de teren calculată de la limita exterioară a terenului istoric aferent monumentului, respectiv, de la limita exterioară a teritoriului unui sit, de jur împrejurul acestui teren sau sit, unde sunt stabilite reguli specifice de amenajare, de intervenţie la imobilele existente şi/sau de intervenţie prin construcţii noi, menite a asigura siguranța fizică a monumentului, protecția față de factorii de poluare, păstrarea, perpetuarea şi/sau, după caz, regenerarea mediului lui istorico-arhitectural sau natural, precum și integritatea percepţiei monumentului dinspre principalele direcții de acces vizual.

zonă unificată de protecţie – suprafaţă de teren formată din suprafețele a două sau mai multe zone de protecție distincte, în caz de intersecție/suprapunere parțială a acestora.

autenticitate - a) pentru categoria monument şi ansamblu: capacitatea lor şi a părţilor lor constitutive de a reprezenta prin elementele caracteristice/definitorii (zidărie, structură portantă, tencuieli, elemente decorative, elemente de tâmplărie (uşi, ferestre etc.), de feronerie, de mobilier fix intern, acoperiş, zid de incintă, porți etc.) epoca/epocile în care au fost edificate; b) pentru categoria sit construit: capacitatea elementelor mediului construit de a reprezenta prin vechimea lor epoca/epocile de edificare/constituire a sitului, iar în cazul construcțiilor noi de aici, capacitatea acestora de a se integra prin caracteristicile lor generale (formă, volumetrie, structură compoziţională, regim de înălţime, stilistică, materiale utilizate etc.) caracteristicilor generale ale mediului istorico-arhitectural al sitului.

Articolul 4. Protejarea monumentelor istorice

(1) Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezenta lege.

(2) Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate în calitate de mărturii ale istoriei şi culturii, de factor identitar şi/sau ambiental. Calităţile estetice, funcţionale, materiale etc. ale monumentelor istorice sunt subsidiare calităţii lor de mărturii ale istoriei.

(3) Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, culturală, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local. Pentru asigurarea protejării li istorice se elaborează programe specializate de stat, inclusiv programe ale autorităţilor publice locale de nivelul II și UTA Găgăuzia, privind păstrarea, conservarea/restaurarea, utilizarea şi popularizarea monumentelor istorice.

(4) Monumentele istorice sunt protejate în baza unor reguli unice, indiferent de grupa de clasare, regimul de proprietate sau de starea lor de conservare.

(5) Activităţile şi măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public. În condiţiile prezentei legi, protejarea monumentelor istorice constituie cauză de utilitate publică.

(6) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie definite potrivit legii, se includ în planurile de amenajare a teritoriului naţional, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi în planurile urbanistice ale localităţilor.

(7) Pentru asigurarea calităţii intervenţiilor în cadrul monumentelor istorice şi în zonele lor de protecţie, aceste intervenţii se realizează/execută exclusiv în bază de documentaţie de proiect elaborată de proiectanți (arhitecţi, ingineri) acreditaţi, specializaţi în domeniul patrimoniului cultural, doar de către operatori economici acreditați, specializaţi în domeniul intervențiilor la bunuri de patrimoniu cultural.

(8) Demolarea/distrugerea parțială sau totală, degradarea, inclusiv prin abandonare și lipsire de întreținere, mutilarea (schimbarea arbitrară a caracteristicilor interioare şi exterioare) a monumentelor istorice şi a părţilor lor componente este interzisă. În caz de demolare a unui imobil cu statut de monument istoric sau a unei părți componente a acestuia, oficiile cadastrale teritoriale nu vor înregistra pe terenul monumentului istoric alte imobile decât imobilul reconstituit/restabilit în parametrii fizici exteriori și interiori de până la demolare.

(9) Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate publică. Aplicarea de servituţi care au drept consecinţă acțiunile prevăzute la alin. (8) este interzisă.

(10) Paza, întreţinerea, consolidarea, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora.

(11) Restabilirea/reconstituirea întocmai a bunurilor cu statut de monument demolate, aducerea la situaţia iniţială a monumentelor istorice (inclusiv a terenului aferent) şi/sau a zonei lor de protecţie asupra cărora s-a intervenit fără obţinerea prealabilă a aprobărilor legale, urmează a fi realizată din contul persoanelor juridice sau fizice care au iniţiat, finanţat şi executat lucrările ilegale asupra monumentului sau a zonei lui de protecţie, în bază de documentaţie de proiect avizată pozitiv de autoritatea publică centrală responsabilă de domeniul protejării monumentelor istorice.

(12) Schimbarea/modificarea adresei monumentelor istorice de grupa A se confirmă prin hotărâre de Parlament, prin introducerea modificărilor respective în registrul național de evidență a monumentelor istorice. Schimbarea/modificarea adresei monumentelor istorice de grupa B se confirmă prin introducerea modificărilor respective în registrele locale de evidență a monumentelor istorice. Înregistrarea cadastrală a adreselor schimbate/modificate în alte condiții decât în bază de registre modificate legal de evidență a monumentelor se interzice. Divizarea adresei și terenului monumentelor istorice se interzice.

(13) Implementarea practică a politicilor de protejare a monumentelor istorice de categoria sit construit se bazează pe organizarea şi funcţionarea unei structuri/subdiviziuni specializate în cadrul autorității administraţiei publice locale.

(14) Monumentele istorice care se află pe teritoriul Republicii Moldova şi care sunt în proprietatea altor state, sunt protejate în condiţiile prezentei legi.

Articolul 5. Proprietatea şi dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice

(1) Monumentele istorice aparţin domeniului public al statului, al unităților administrativ-teritoriale de nivelul I, II și a UTA Găgăuzia, sau sunt proprietate privată a persoanelor fizice și juridice.

(2) Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a autorităților publice locale și a UTA Găgăuzia sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituţiilor publice, pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării. Concesionarea acestor monumente istorice se realizează în condițiile legii, prin hotărâre de Parlament.

(3) Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite prin prezenta lege.

(4) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune al statului, prin Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, pentru monumentele istorice clasate în categoria A, sau prin autorităţile administraţiei publice locale competente teritorial și a UTA Găgăuzia, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării.

(5) Monumentele istorice de categoria monument și ansamblu, aflate în proprietate comună, precum și terenurile de pământ aflate în hotarele terenului monumentului istoric respectiv, nu se supun divizării. Delimitarea practică a cotelor-părți aici nu se operează.

Articolul 6. Menţiunea în acte a regimului de monument istoric

În actele de înstrăinare, concesionare, închiriere, dare în administrare sau dare în folosinţă a monumentelor istorice se menţionează obligatoriu regimul de monument istoric al imobilelor şi terenului aferent, precum şi obligaţia protejării acestora potrivit prevederilor prezentei legi.

Articolul 7. Însemnul distinctiv al monumentelor istorice

Calitatea de monument istoric, inclusiv de zonă construită protejată, se marchează printr-un însemn distinctiv/siglă. Însemnul, împreună cu inscripţia informativă corespunzătoare, este amplasat de reprezentanţii autorităţilor publice locale pe monumentul istoric, la intrarea/intrările în zona construită protejată sau în oraşul/satul istoric, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului educației, culturii și cercetării.

Articolul 8. Colaborarea cu organizațiile nonguvernamentale

Autorităţile publice centrale şi locale responsabile de domeniul protejării patrimoniului cultural colaborează cu organizaţiile nonguvernamentale, asociaţii obștești şi religioase în protejarea monumentelor istorice în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

CAPITOLUL II. Evidenţa şi clasarea monumentelor istorice

Articolul 9. Registrul naţional și registrele locale ale monumentelor istorice

(1) Evidența monumentelor istorice este realizată prin intermediul Registrului național al monumentelor istorice și registrelor locale ale monumentelor istorice.

(2) Registrul naţional al monumentelor istorice reprezintă un sistem informaţional de stat, cuprinzând monumentele istorice din grupa de clasare A. Registrele locale ale monumentelor istorice reprezintă un sistem informaţional al autorităților publice locale de nivelul II și al UTA Găgăuzia, cuprinzând monumentele istorice din grupa de clasare B.

(3) Registrul naţional al monumentelor istorice se aproba prin hotărâre de Parlament la propunerea Guvernului, elaborată de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Registrele locale ale monumentelor istorice se aprobă prin decizie a consiliului autorităților publice locale de nivelul II competente teritorial și a UTA Găgăuzia, la propunerea secției/direcției respective pentru cultură. Registrele se actualizează periodic, în bază de liste adiţionale.

(4) Ţinerea Registrului naţional al monumentelor istorice este realizată de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării prin intermediul Institutului Naţional al Patrimoniului Cultural. Ținerea Registrelor locale ale monumentelor istorice este realizată de secțiile/direcțiile pentru cultură a autorităților publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia. Ținerea registrelor este compusă din monitorizarea datelor privind bunurile de patrimoniu cultural înscrise în Registru şi din asigurarea documentară a acestora prin dosare de inventar.

(5) În Registre pot fi înscrise bunuri imobile din momentul edificării/creării cărora a trecut o perioadă de timp de cel puţin 50 de ani.

(6) Registrul naţional și registrele locale ale monumentelor istorice stau la baza elaborării cadastrului de specialitate al monumentelor istorice, a secţiunilor de specialitate a planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urbanistice.

(7) Regulamentul privind Registrul naţional și registrele locale ale monumentelor istorice se aprobă prin ordinul ministrului educației, culturii și cercetării.

Articolul 10. Grupele de clasare a monumentelor istorice

(1) Se stabilesc următoarele grupe de clasare a monumentelor istorice:

a) grupa A - monumente istorice cu statut de protecţie naţional;

b) grupa B - monumente istorice cu statut de protecţie local.

(2) Clasarea monumentelor istorice în grupa A se face prin hotărâre de Parlament, la propunerea Guvernului elaborată de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

(3) Clasarea monumentelor istorice în grupa B se face prin decizia autorităţii publice locale de nivelul II pe al cărei teritoriu administrativ se află bunul propus spre clasare și a UTA Găgăuzia, la propunerea secției/direcției pentru cultură.

Articolul 11. Clasarea monumentelor istorice

(1) Clasarea este procedura prin care se conferă statut de monument istoric unui bun imobil.

(2) Procedura de clasare se declanşează de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării sau secțiile/direcţiile pentru cultură a autorităţilor publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia, astfel:

1) din oficiu, în următoarele situaţii:

a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, sau a autorităților publice locale;

b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase;

c) pentru bunurile imobile descoperite întâmplător;

2) la propunerea:

a) proprietarului bunului imobil;

b) primarului localităţii, a consiliului local de nivelul I și II, pe al cărui teritoriu administrativ se află bunul imobil în cauză și a Adunării Populare a UTA Găgăuzia;

c) Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice;

d) asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate statutară în domeniul protejării patrimoniului cultural;

e) instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural.

(3) Fişa de clasare în grupa A este întocmită de Institutul Naţional al Patrimoniului Cultural, prin experţi acreditați în domeniu, şi se înaintează subdiviziunii de specialitate din cadrul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, care o prezintă Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice spre examinare. În baza avizului Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării propune Guvernului spre examinare proiectul Hotărârii Parlamentului de înscriere în Registrul naţional al monumentelor istorice .

(4) Fişa de clasare în grupa B este întocmită de secțiile/direcţiile pentru cultură ale autorităţilor publice de nivelul II și UTA Găgăuzia, care pregătesc, totodată, şi proiectul de decizie de înscriere în Registrul respectiv local, pe care îl înaintează Consiliului autorităţii publice locale de nivelul II și UTA Găgăuzia spre examinare.

(5) Conţinutul fişei de clasare se stabileşte prin normele metodologice incluse în Regulamentul privind Registrul naţional și registrele locale ale monumentelor istorice. Fişa de clasare este parte componentă a registrelor şi se păstrează o perioadă nelimitată de timp în arhiva Institutului Naţional al Patrimoniului Cultural (grupa A) şi, respectiv, în arhiva autorităţilor publice locale de nivelul II și UTA Găgăuzia (grupa B).

(6) Calitatea de monument istoric a bunului imobil se înscrie de către Oficiile Cadastrale Teritoriale, fără taxă, în Registrul bunurilor imobile, în termen de 60 de zile de la: data comunicării de către autoritatea publică centrală responsabilă de domeniul protejării patrimoniului cultural a hotărârii de Parlament de clasare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova (pentru grupa A) sau de la data primirii de către oficiul cadastral a deciziei respective a autorităţii publice locale de nivelul II și UTA Găgăuzia (pentru grupa B).

Articolul 12. Declanşarea procedurii de clasare

(1) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării sau autoritatea publică locală de nivelul II competentă teritorial și UTA Găgăuzia au obligaţia de a comunica proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil declanşarea procedurii de clasare.

(2) Drept dată a declanşării procedurii de clasare se consideră: pentru bunuri imobile propuse spre clasare în grupa A, data adoptării ordinului ministrului educației, culturii și cercetării (pentru situaţiile prevăzute în art.11 alin.(2) pct.1, respectiv, data înregistrării la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a cererii/propunerii de atribuirii statutului de monument (pentru situaţiile prevăzute în art.11 alin.(2) pct.2, iar, pentru bunuri imobile propuse spre clasare în grupa B - data adoptării dispoziţiei respective a preşedintelui autorităţii publice locale de nivelul II și UTA Găgăuzia sau, respectiv, data înregistrării cererii/propunerii pe acest subiect.

(3) De la data declanşării procedurii de clasare a bunului imobil acesta se consideră monument istoric nou identificat, lui aplicându-i-se regimul juridic al monumentelor istorice.

Articolul 13. Declasarea monumentului istoric

(1) În sensul prezentei legi, prin declasare se înțelege radierea din Registrul naţional al monumentelor istorice sau din Registrele locale ale monumentelor istorice a unui bun imobil prin hotărâre de Parlament sau, respectiv, prin decizie a autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia.

(2) Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, respectiv, autorităţile publice locale de nivelul II și UTA Găgăuzia, comunică proprietarului, titularului dreptului de administrare sau titularului altui drept real asupra monumentului istoric declasat efectuarea radierii, în maximum 5 zile de la publicarea hotărârii de declasare (pentru grupa A) sau adoptarea deciziei de declasare (pentru grupa B).

(3) Declasarea monumentelor istorice urmează aceeaşi procedură ca cea prevăzută pentru clasare. Declasarea poate fi declanşată în situaţia dispariţiei/distrugerii integrale a monumentului istoric în caz de constatare a imposibilităţii reconstituirii acestuia (scindare, alunecare, prăbuşire a pământului/terenului, inundare permanentă a terenului monumentului etc.). Demolarea, degradarea şi/sau mutilarea totală sau parțială a bunurilor imobile cu statut de monument istoric drept urmare a acțiunii sau inacțiunii umane nu poate servi drept motiv de declasare a monumentelor istorice, ci constituie suportul juridic pentru sancționarea proprietarului/gestionarului cu orice titlu juridic al bunului protejat și obligarea lui de a reconstitui, de a aduce monumentul la starea inițială.

Articolul 14. Clasarea de urgenţă a bunurilor imobile istorice

(1) Clasarea de urgenţă este procedura excepţionala prin care un bun imobil istoric aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică este clasat în grupa A sau B, după caz, în vederea luării măsurilor urgente necesare pentru salvarea lui.

(2) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării sau autorităţile publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia, pot declanşa procedura de clasare de urgentă, din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.

(3) Declanşarea procedurii de clasare de urgenţă se efectuează în maximum 3 zile de la identificarea situaţiei imobilului sau înregistrarea solicitării privind situaţia imobilului, pe baza procesului verbal de constatare elaborate de delegatul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, al secţiei/direcție pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia, după caz.

(4) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării sau, respectiv, autorităţile publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia  comunică imediat în scris proprietarului bunului imobil declanşarea procedurii de clasare de urgenţă a imobilului în registrele respective ale monumentelor istorice.

(6) Până la finalizarea procedurii de clasare de urgenţă, bunului imobil în cauză i se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.

Articolul 15. Inventarierea monumentelor istorice

(1) Inventarierea monumentelor istorice reprezintă acţiunea de acumulare a totalităţii informaţiilor, documentelor, studiilor, cercetărilor şi a documentaţiilor: privind imobilele clasate ca monumente istorice, privind identificarea imobilelor susceptibile de a dobândi statut de monument istoric; privind monumentele istorice declasate, precum şi privind cele distruse sau dispărute.

(2) Inventarierea se realizează potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, prin elaborarea dosarelor de inventariere pentru fiecare monument istoric, în conformitate cu normele metodologice de inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin ordin al ministrului educației, culturii și cercetării.

Articolul 16. Specificul dosarului de inventariere a edaficilor de cult cu statut de monument istoric

(1) Obiectele/bunurile liturgice istorice din monumentele istorice care reprezintă edificii de cult (inclusiv iconostasul, icoanele, clopotele, inscripțiile ctitoricești, mormintele ctitorilor (interioare și exterioare) etc.) sunt parte integrantă a respectivului monument, accesorii istorice esențiale ale acestuia. Lista și fișele de evidență a acestor obiecte sunt parte a dosarului de inventariere a edificiilor de cult cu statut de monument istoric.

(2) Înstrăinarea, distrugerea și deteriorarea obiectelor/bunurilor menționate în alin.(1) este interzisă.

CAPITOLUL III. Monumentele istorice. Intervenţii asupra monumentelor istorice şi în zonele lor de protecţie

Articolul 17. Hotarul terenului monumentului istoric

(1) Fiecare monument istoric dispune de teren propriu. Hotarele terenului monumentului istoric de categoria monument și ansamblu, de regulă, coincide cu limitele parcelei/parcelelor componentelor construite și naturale ale monumentului istoric, cunoscute la momentul clasării.

(2) Hotarele terenului monumentului istoric se reflectă în proiectului hotarelor terenului monumentului istoric, elaborat în baza materialelor de arhivă, precum și a planurilor istorice hotarnice și a cercetărilor științifice, ținând cont de integritatea monumentului istoric și de etapele de dezvoltare a acestuia. Proiectul hotarelor monumentelor istorice se elaborează în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordinul ministrului educației, culturii și cercetării. Proiectul hotarelor monumentului istoric este parte a dosarului de inventariere a monumentului istoric și se aprobă pentru monumente istorice din grupa A, de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, pentru monumente istorice din grupa B, de autoritatea publică locală de nivelul II, după caz a UTA Găgăuzia. Modificarea hotarelor monumentului istoric se operează în caz de identificare a unor documente sau în rezultatul investigațiilor de arhivă, arheologice, istorico-urbanistice care lipseau la etapa elaborării proiectului hotarelor monumentelor istorice.

Articolul 18. Zona de protecţie a monumentelor istorice

(1) În scopul asigurării protejării monumentelor istorice şi păstrării/regenerării mediului lor istorico-arhitectural şi/sau natural, simultan cu conferirea statutului de monument istoric, se instituie zona lor de protecţie. Regulamentul privind zonele de protecţie a monumentelor istorice se aprobă prin hotărâre de Guvern.

(2) Zona de protecţie a monumentelor istorice se desfăşoară perimetral, de jur împrejurul limitei exterioare a terenului monumentului, pe o rază de 100 m în intravilanul localităţilor urbane, de 200 de metri în intravilanul localităţilor rurale şi de 500 de metri în extravilanul localităţilor.

(3) Delimitarea traseului/hotarului exact al zonei de protecţie are loc prin intermediul proiectului zonei de protecţie a monumentului istoric. Delimitarea se operează pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, ţinând cont de particularitățile cadrului urbanistic şi/sau natural existent (hotare proprietăţi/unităţi cadastrale, relief etc.). Proiectul zonei de protecție a monumentului istoric este parte componentă a dosarului de inventariere a monumentului istoric și se aprobă pentru monumente istorice din grupa A de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, iar pentru monumente istorice din grupa B de autoritatea publică locală de nivelul II competentă teritorial  și a UTA Găgăuzia.

(4) Autorităţile publice locale includ zonele de protecţie în documentaţia cadastrală, în planurile urbanistice şi în regulamentele aferente.

(5) În caz de intersectare, prin suprapunere parţială, a zonelor de protecţie a două sau mai multe monumente istorice, pentru aceste monumente se instituie o zonă unificată de protecţie, în documentaţia urbanistică şi cadastrală fiind marcat hotarul unic exterior al acestei zone.

Articolul 19. Obligaţia privind protejarea monumentului istoric

(1) În termen de 90 de zile: de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărârii Parlamentului de conferire a statutului de monument istoric (pentru monumente din grupa A) sau de la data adoptării deciziei respective de către autoritatea publică locală de nivelul II și a UTA Găgăuzia (pentru monumente din grupa B), Agenția Națională de Inspectare a Monumentelor și Siturilor sau, respectiv, secţiile/direcțiile pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II și ale UTA Găgăuzia întocmesc şi comunică proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare/exploatare, de acces la acesta a cetăţenilor, de efectuare lucrărilor de conservare/restaurare, de întreţinere şi a altor lucrări de protejare a bunului imobil în cauză denumit Obligaţia privind protejarea monumentului istoric, care însoțește actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauză.

(2) Obligaţia privind protejarea monumentului istoric se întocmeşte în bază de regulament aprobat prin hotărâre de Guvern.

(3) Obligaţia privind protejarea monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului protejat şi se înscrie gratuit în registrul bunurilor imobile de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.

(4) Obligaţia privind protejarea monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnica a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu există, Obligaţia privind protejarea monumentului istoric ţine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil protejat.

Articolul 20. Intervenţiile asupra monumentelor istorice de categoria monument și ansamblu

(1) Intervenţiile asupra sau în cadrul monumentelor istorice din grupa A se operează legal doar în baza şi cu respectarea avizului emis de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, respectiv, în cazul monumentelor istorice din grupa B, în baza şi cu respectarea avizului emis de către secţiile pentru cultură a autorităţilor publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia. Regulamentul privind principiile de intervenție asupra monumentelor istorice de categoria monument sau ansamblu este aprobat prin ordinul ministrului educației, culturii și cercetării. În cazul când monumentele istorice din grupa B sunt situate: a) în zonele de protecţie ale monumentelor istorice (monumente, ansambluri) din grupa A sau b) în situri construite din grupa A, intervenţiile asupra acestora se operează doar în baza documentaţiei de proiect avizate pozitiv de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

(2) În sensul prezentei legi, prin intervenţii la monumente istorice se are în vedere:

a) toate lucrările de cercetare (inclusiv arheologică), reparație, conservare/restaurare, reabilitare, construire, extindere, consolidare, restructurare, de sistematizare şi excavare a terenului monumentului, de amenajare peisagistică şi de punere în valoare;

b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;

c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe monumente istorice sau în cadrul lor, precum şi în zona lor de protecţie;

d) schimbări ale funcţiunii sau destinaţiei monumentelor istorice;

e) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.

(3) Demolarea, degradarea, modificarea caracteristicilor volumetrice și spațiale a construcțiilor istorice existente pe terenul monumentelor istorice se interzice.

(4) Pe terenul monumentelor istorice se operează doar intervenții/lucrări axate pe protejarea acestui bun de patrimoniu cultural sau a părților lui componente, pe protejarea mediului lui istorico-arhitectural sau natural.

(5) Intervenţiile prin construcţii noi pe terenul monumentului istoric de categoria monument şi ansamblu (inclusiv prin anexe noi la construcțiile istorice de aici), limitate ca suprafaţă şi volum, pot fi acceptate doar în cazuri excepţionale, doar dacă acest fapt este indispensabil pentru valorificarea modernă a monumentului istoric, cu respectarea obligatorie a caracteristicilor bunului protejat, a regimului lui de înălțime, a cadrului său tradiţional/istoric, echilibrul compoziţiei sale şi relaţiei sale istorice cu mediul înconjurător (istorico-arhitectural sau natural).

(6) Autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează de către autoritatea publică locală competentă teritorial doar în baza şi în conformitate cu documentaţia de proiect avizată pozitiv la fazele majore de elaborare a acesteia (schiță și proiect de execuție) de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, respectiv, de autoritatea publică locală de nivelul II și a UTA Găgăuzia.

(7) Documentația de proiect de intervenție asupra monumentelor istorice de categoria monument și ansamblu (din grupa de clasare A), proprietate publică, se elaborează exclusiv în bază de temă de proiectare avizată pozitiv de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

(8) Actele permisive pentru intervenţiile prevăzute la alin. (2) emise fără avizul de specialitate al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, respectiv, fără avizul autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia, şi fără respectarea condiţiilor acestuia, sunt nule de drept.

 Articolul 21.  Operarea intervenţiilor la monumentele istorice

(1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice din grupa A, altele decât cele de schimbare a funcţiunii sau a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul propriu al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.

 (2) Cercetarea arheologică preventivă a terenului monumentului istoric este obligatorie la efectuarea aici a tuturor tipurilor de lucrări de terasament şi de excavare a solului, pe întregul traseu şi suprafaţă a preconizatelor intervenţii. Bunurile arheologice depistate în cadrul efectuării tuturor genurilor de intervenții asupra solului sau bunurilor construite de pe terenul monumentului istoric sunt transmise autorităților responsabile de protejarea patrimoniului cultural.

(3) Elaborarea proiectelor de consolidare, conservare/restaurare, reabilitare, verificarea tehnică a proiectelor şi dirigentarea lucrărilor se efectuează doar de experţi şi specialişti acreditați în domeniu, cu respectarea exigenţelor specifice domeniului monumentelor istorice şi a cerinţelor privind calitatea în construcţii. Expertizarea tehnică a monumentelor indică mijloacele/soluţiile tehnice prin intermediul cărora, fără a prejudicia autenticitatea şi integritatea construcţiilor în cauză, fără a afecta imaginea istorică a exteriorului şi interiorului lor, se va asigura perpetuarea în timp a acestora.

(4) Protejarea şi conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rămase decopertate, se fac de către investitori, sub coordonarea responsabilului ştiinţific al şantierului şi a instituţiei organizatoare.

(5) Lucrările de construcție sau de alt gen care se efectuează pe terenurile de pământ aflate în conexiune cu terenul monumentului istoric, pot fi executate doar în caz de prezență în documentația respectivă de proiect, avizată conform legii, a compartimentelor de asigurare a protecției monumentului istoric sau a părților lui componente, inclusiv a evaluării impactului acestor lucrări asupra bunului de patrimoniu cultural.

(6) Normativele în vigoare în domeniul construcţiilor noi pot fi aplicate la lucrările de intervenţie asupra monumentelor istorice doar în măsura în care aplicarea lor nu prejudiciază autenticitatea monumentului.

Articolul 22. Intervenţiile în cadrul monumentelor istorice de categoria sit construit

(1)  Intervenţiile prin construcţii noi vor ține cont de caracteristicile istorice ale mediului istorico-arhitectural al siturilor construite, respectând principiile de organizare spaţială istorice, implicit parcelarea şi scara, integrându-se armonios/organic în acest mediu. În caz de existență a unor fragmente ale acestor situri cu mediul istorico-arhitectural degradat, intervenţiile prin construcţii noi vor contribui la regenerarea mediului istorico-arhitectural al siturilor construite. Regulamentul privind principiile de intervenție în cadrul siturilor construite este aprobat prin ordinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.

Cercetarea stratului arheologic în cadrul realizării acestor intervenţii şi prezentarea corespunzătoare a descoperirilor, fără a împiedica organizarea generală a ţesutului urban, este un element important al politicii de protejare a siturilor construite, astfel asigurându-se dreptul societăţii/comunităţii de cunoaştere a trecutului localităţii respective, în particular, şi al istoriei ţării, în general.

(2) Noile funcţii urbane şi reţele de infrastructură trebuie adaptate specificului siturilor construite, asigurându-se păstrarea şi perpetuarea caracteristicilor istorice fundamentale a acestora.

(3) Marile reţele de circulaţie, prevăzute în cadrul amenajării teritoriului, nu penetrează siturile construite, ci doar facilitează accesul către ele, reglementându-se, totodată, circulaţia vehiculelor în interiorul siturilor. Terenurile/locurile de parcare/staţionare a vehiculelor se amenajează astfel, încât să nu deterioreze mediul istorico-arhitectural al sitului.

(4) Construcțiile sau amenajările moderne din siturile construite realizate anterior conferirii acestora a statutului de monument istoric, precum şi cele realizate după conferirea acestui statut, care nu ţin cont de caracteristicile fundamentale ale mediului istorico-arhitectural al sitului construit definite la art.3, nu pot fi invocate în calitate de precedent legal pentru intervenţii arhitecturale/urbanistice similare în ţesutul istoric al acestor situri.

(5) Reglementarea activităţilor în cadrul siturilor are loc prin intermediul realizării unui complex de măsuri direcţionat spre protejarea acestei categorii de bunuri de patrimoniu cultural, care include:

a) Elaborarea în baza cercetărilor istorico-arhitecturale, istorico-urbanistice, de arhivă şi arheologice a Studiului de fundamentare istorico-cultural în limitele sitului construit. Conţinutul Studiului de fundamentare istorico-cultural, document care stă la baza elaborării tuturor tipurilor de documentaţie urbanistică referitoare la siturile construite, se stabileşte prin regulament aprobat prin ordinul ministrului educației, culturii și cercetării;

b) Elaborarea regulamentelor urbanistice locale referitoare la dimensiunile, proporţiile, regimul de înălţime al edificiilor şi construcţiilor, soluţiile stilistice şi cromatice recomandate, utilizarea anumitor materiale de construcţie, interzicerii sau restricţionării amplasării de parcări, a publicităţii de stradă sau pe faţade, a altor restricţii necesare pentru asigurarea protejării bunurilor de patrimoniu cultural şi a tuturor caracteristicilor fundamentale ale mediului istorico-arhitectural a sitului.

(6) Documentaţia urbanistică elaborată pentru siturile construite se avizează în mod obligatoriu de autoritatea publică centrală responsabilă de domeniul protejării patrimoniului cultural, în sensul corespunderii acesteia prevederilor legislației în domeniul protejării monumentelor istorice, și este nulă de drept dacă se adoptă fără acest aviz de specialitate.

Articolul 23. Rezervaţiile istorico-culturale

(1) Siturilor ce reprezintă un complex de o unitate remarcabilă istorico-culturală şi naturală şi, respectiv, necesită un regim special de întreţinere, le poate fi atribuit statut de Rezervaţie istorico-culturală.

(2) Gestionarea rezervaţiilor istorico-culturale, în edificiile şi construcţiile cărora se află valori istorice şi artistice, piese de muzeu, supuse păstrării şi expunerii publice, are loc în conformitate cu legislaţia în vigoare în domeniul muzeelor şi cu prezenta lege.

(3) Rezervaţiile istorico-culturale pot fi de subordonare naţională şi locală.

(4) Regulile de organizare şi funcţionare a rezervaţiilor istorico-culturale, inclusiv hotarele lor, sunt adoptate prin hotărâre de Guvern, la propunerea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, sau prin decizie a autorităţii/autorităţilor publice locale de nivelul II, în coordonare cu Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

CAPITOLUL IV. Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii
în protejarea monumentelor istorice

Articolul 24. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

(1) Autoritatea publică centrală responsabilă de domeniul protejării patrimoniului cultural naţional este Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

(2) Pentru asigurarea protejării şi punerii în valoare a monumentelor istorice în calitate de element major al politicilor statului în materie de cultură, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării promovează următoarele:

a) elaborează şi asigură politica statului în domeniu, elaborează şi urmăreşte implementarea strategiei naţionale în domeniu, urmăreşte respectarea prevederilor legale, a normelor şi metodologiilor din domeniul protejării monumentelor istorice.

b) asigură îndeplinirea angajamentelor statului asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protejarea patrimoniului cultural construit, la care Republica Moldova este parte.

c) reprezintă statul în relaţia cu proprietarii de monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora.

d) organizează subdiviziunea de specialitate în aparatul propriu, precum şi gestionează instituţii publice subordonate, având drept atribuţii activităţile de cercetare, inventariere, avizare, inspecţie şi control, conservare/restaurare, reabilitare şi punere în valoare a monumentelor istorice.

Articolul 25. Atribuţiile Ministerului Educației, Culturii și Cercetării

În vederea protejării monumentelor istorice Ministerul Educației, Culturii și Cercetării îndeplineşte, direct sau prin instituţiile publice subordonate, următoarele atribuții:

(1) Stabileşte prin intermediul actelor legislative şi normative elaborate principiile generale şi particulare de protejare a monumentelor istorice, în conformitate cu documentele din domeniu ale UNESCO /ICOMOS şi ale Consiliului Europei;

(2) Organizează sistemul naţional de cercetare, inventariere, clasare a monumentelor istorice, de elaborare a reglementărilor/metodologiilor din domeniu, de inspecţie şi control al monumentelor istorice;

(3) Pregăteşte şi înaintează spre examinare Guvernului:

a) proiecte de hotărâre a Parlamentului pentru conferirea statutului de monument istoric de grupa A;

b) proiectul de hotărâre a Parlamentului de aprobare a Registrului Naţional al Monumentelor Istorice;

c) Planul naţional de conservare/restaurare a monumentelor istorice;

d) propunerile Republicii Moldova de înscriere a monumentelor istorice în Lista UNESCO a Patrimoniului Mondial;

(4) Emite avize în condiții gratis:

a) privind documentațiile de urbanism care cuprind monumente istorice de grupa A, inclusiv situri construite;

b) pentru documentația de proiect de intervenţie asupra monumentelor istorice din grupa A, asupra zonelor de protecţie a acestor monumente, inclusiv a siturilor construite din grupa A.

c) privind proiectul hotarelor terenului monumentelor istorice; emite avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice sau a siturilor construite;

d) pentru secţiunea „Monumente şi situri construite" a proiectul Planului de amenajare a teritoriului naţional, regional şi a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru secţiunile de specialitate din planurile urbanistice generale, zonale şi de detaliu ale localităţilor;

e) privind reconstituirea monumentelor istorice sau a edificiilor istorice demolate;

(5) Iniţiază, atunci când este necesar, sau solicită autorităţilor publice locale de nivelul al doilea, după caz, exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice, în vederea salvării acestora de la distrugere şi degradare;

(6) Asigură inspecţia şi controlul propriu la monumentele istorice clasate în grupa A privind starea lor de conservare şi respectarea avizelor de specialitate emise, precum şi controlul propriu al şantierelor, având drept obiect monumentele istorice de grupa A, indiferent de regimul de proprietate al monumentului istoric, de natura intervenţiilor şi de sursa lor de finanţare;

(7) Stabilește principiile generale de întreținere a monumentelor istorice, de operare a intervențiilor pe terenul monumentelor istorice și în zona lor de protecție;

(8) Avizează reglementările, normele şi metodologiile elaborate de autorităţile şi instituţiile publice abilitate, privind:

a) organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie, formare, specializare şi perfecţionare a specialiştilor din domeniul protejării monumentelor istorice;

b) prevenirea şi stingerea incendiilor la monumente istorice;

c) măsurile de protecţie specială a monumentelor istorice în caz de conflict armat, de protecţie împotriva actelor de terorism sau în situaţii de urgenţă;

d) stabilirea planurilor şi măsurilor de prevenire a distrugerilor cauzate de calamităţi sau dezastre naturale la monumente istorice;

e) înlăturarea sau diminuarea factorilor poluanţi la monumente istorice şi în zonele de protecţie a acestora;

(9) Susţine programe şi proiecte de revitalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice, hotărăşte strategii şi cofinanţează programe şi publicaţii pentru animarea culturală şi stimularea interesului public faţă de monumentele istorice;

(10) Coordonează amplasarea însemnului distinctiv care atestă statutul de monument istoric de grupa A al bunurilor imobile;

(11) Asigură funcţionarea, inclusiv din punct de vedere logistic, a Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice, precum şi secretariatul şi sediul acestuia;

 (12) Colaborează cu organizaţiile neguvernamentale, în condiţiile legii, la realizarea de programe şi proiecte de protejare a monumentelor istorice;

 (13) Colaborează cu organismele internaţionale interesate şi participă, în cooperare cu acestea, la finanţarea programelor de protejare a monumentelor istorice, inclusiv a celor înscrise în Lista Patrimoniului Mondial;

(14) Încheie acorduri internaționale în domeniul protejării monumentelor istorice și asigură realizarea prevederilor acestora;

(15) Exercită, în numele statului, dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice clasate în grupa A;

(16) Iniţiază, la propunerea Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice şi, după caz, a Comisiei Naţionale Arheologice, proiecte de hotărâre a Parlamentului privind acordarea statutului de localitate istorică.

(17) Organizează şi asigură funcţionarea sistemului naţional de educaţie, formare, specializare şi perfecţionare a specialiştilor din domeniul protejării monumentelor istorice (specialişti în managementul monumentelor istorice; arhitecţi şi ingineri specializaţi în proiectarea intervenţiilor la monumente istorice; muncitori specializaţi în operarea diferitor tipuri de intervenţii asupra monumentelor istorice; specialişti în dirigentarea şantierelor pentru monumente istorice).

(18) Asigură, prin intermediul programelor de studii primare şi superioare, formarea cunoştinţelor referitoare la patrimoniul cultural construit al ţării, la importanţa protejării lui în calitate de factor identitar, resursă importantă de dezvoltare, indice al nivelului de democratizare al societăţii şi al rădăcinilor culturale comune la nivel european.

(19) Prevede programe didactice sau de recreere în cadrul învăţământului primar şi liceal care să permită vizitarea organizată a locurilor istorice şi a monumentelor reprezentative a Republicii Moldova.

Articolul 26. Institutul Naţional al Patrimoniului Cultural

(1) Institutul Naţional al Patrimoniului Cultural este o instituţie publică în subordinea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, finanţată de la bugetul de stat, precum și din venituri colectate.

(2) Institutul Naţional al Patrimoniului Cultural are misiunea de a gestiona la nivel național din punct de vedre științifico-practic și metodologic întregul spectru de probleme legate salvgardarea patrimoniului cultural național imobil (monumente istorice, situri arheologice), patrimoniului imaterial și monumentelor de for public. 

 (3) Institutul Naţional al Patrimoniului Cultural activează în bază de regulament de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre de Guvern.

 (4) Institutul Naţional al Patrimoniului Cultural organizează şi realizează activități specifice atribuţiilor sale, conform prevederilor legale, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate. Mărimea tarifelor la servicii se stabilesc de către Guvern.

(5) Institutul Naţional al Patrimoniului Cultural preia în administrare la data înființării sale întreaga documentaţie a instituţiilor care au funcţionat anterior în domeniul monumentelor istorice, inclusiv arhiva de specialitate a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.

(6) Instituţiile publice cu atribuţii în domeniu colaborează cu Institutul Naţional al Patrimoniului Cultural pentru actualizarea inventarului şi fondului documentar al monumentelor istorice şi transmit acestuia, la cerere, copii de pe documentele, studiile, cercetările şi publicaţiile privind monumentele istorice de care dispun.

Articolul 27. Atribuţiile Institutului Naţional al Patrimoniului Cultural

Institutul Național al Patrimoniului Cultural îndeplinește următoarele atribuții:

(1) Documentarea patrimoniului cultural național:

a) elaborarea dosarelor de inventar a bunurilor de patrimoniu cultural național, inclusiv a documentației necesare pentru formarea cadastrului patrimoniului cultural național imobil;

b) elaborarea fișelor de clasare a bunurilor de patrimoniu cultural național;

c) elaborarea dosarelor bunurilor de patrimoniu cultural imobil și imaterial propuse pentru nominalizare în listele UNESCO ale patrimoniului cultural.

(2) Evidența patrimoniului cultural național:

a) ținerea registrelor patrimoniului cultural național imobil și imaterial;

b) ținerea Bazei de date a patrimoniului cultural național;

c) ținerea evidenței dosarelor de patrimoniu cultural;

d) ținerea evidenței fișelor de clasare a patrimoniului cultural;

e) ținerea arhivei patrimoniului cultural național;

f) ținerea evidenței bunurilor de patrimoniu cultural național imobil distruse sau dispărute.

(3) Cercetarea aplicată și de salvare a patrimoniului cultural național:

a) cercetarea aplicată a bunurilor de patrimoniu cultural național;

b) elaborarea propunerilor privind promovarea Programului național de conservare-restaurare a bunurilor de patrimoniu cultural;

c) fundamentarea importanței științifice și sociale a patrimoniului cultural;

d) cercetarea gradului de conservare a patrimoniului cultural și elaborarea soluțiilor de conservare/restaurare a acestuia;

e) editarea revistei patrimoniului cultural național, precum şi a altor publicaţii de specialitate;

f) cercetări de salvare a bunurilor de patrimoniu cultural;

g) identificarea bunurilor imobile istorice susceptibile de a fi clasate şi înaintarea propunerilor privind înscrierea lor în Registrul naţional al monumentelor istorice.

(4) Elaborarea reglementărilor pentru domeniul patrimoniului cultural național:

a) elaborarea metodologiilor, normelor și reglementărilor specifice domeniului protejării și managementului patrimoniului cultural;

b) expertizarea metodologiilor şi tehnologiilor specifice domeniului protejării patrimoniului cultural.

(5) Elaborarea proiectelor de conservare-restaurare la bunuri de patrimoniu cultural imobil:

a) elaborarea proiectelor/devizelor pentru lucrări de conservare-restaurare a bunurilor de patrimoniu cultural imobil;

b) verificarea proiectelor/devizelor de conservare-restaurare.

(6) Managementul proiectelor de conservare-restaurare:

a) ținerea evidenței proiectanților acreditați din domeniul patrimoniului cultural imobil și imaterial;

b) ținerea evidenței experţilor şi verificatorilor tehnici în domeniul patrimoniului cultural construit și a monumentelor de for public;

c) gestionarea mijloacelor financiare destinate cercetării bunurilor de patrimoniu cultural imobil și imaterial, expertizării stării monumentelor istorice, executării lucrărilor de intervenție la monumente istorice alocate de la bugetul de stat Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, precum și din alte venituri colectate;

d) gestionarea alocațiilor destinate inventarierii, elaborării normelor şi metodologiilor pentru monumente istorice, investigaţiilor, proiectelor-pilot, expertizelor tehnice, cercetărilor şi studiilor specifice.

Articolul 28. Agenția Națională de Inspectare a Monumentelor și Siturilor

(1) Agenția Națională de Inspectare a Monumentelor și Siturilor este o autoritate administrativă în subordinea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, finanţată de la bugetul de stat, precum şi din venituri colectate, abilitată cu exercitarea controlului statului asupra aplicării unitare şi întocmai a legislaţiei în domeniul protejării monumentelor istorice, siturilor arheologice şi monumentelor de for public, precum și de către autorităţile administraţiei publice locale, persoanele fizice şi juridice, implicate în activitatea de  utilizare/întreţinere și de realizare a intervenţiilor la bunurile cu statut de monument istoric.

(2) Pentru exercitarea atribuțiilor, Agenția Națională de Inspectare a Monumentelor și Siturilor dispune de subdiviziuni zonale.

(3) Agenția Națională de Inspectare a Monumentelor și Siturilor activează în bază de Regulament de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre de Guvern.

Articolul 29. Atribuţiile Agenției Naționale de Inspectare a Monumentelor și Siturilor

Agenția Națională de Inspectare a Monumentelor și Siturilor îndeplinește următoarele atribuții:

(1) Inspectarea ordinară a monumentelor istorice de grupa A, a siturilor arheologice, a monumentelor de for public de categoria A, precum și a zonelor lor de protecție.

(2) Inspectarea șantierelor de reparație, conservare/restaurare și de reabilitare a monumentelor istorice de grupa A, siturilor arheologice și monumentelor de for public de categoria A.

(3) Inspectarea șantierelor de construcție/reconstrucție din zonele de protecție ale monumentelor istorice, de for public și ale siturilor arheologice.  

(4) Supravegherea respectării și aplicării unitare a legislaţiei din domeniul protejării monumentelor istorice și siturilor arheologice.

(5) Supravegherea executării lucrărilor de intervenție la monumente istorice de grupa A, situri arheologice și monumente de for public de categoria A.

(6) Supravegherea executării de către autorităţile administraţiei publice și proprietarii de drept a atribuţiilor stabilite de legislaţia în vigoare în domeniul protejării monumentelor istorice de grupa A, siturilor arheologice și monumentelor de for public de categoria A.

(7) Documentarea cazurilor de încălcare a prevederilor legale în domeniul protejării patrimoniului cultural, elaborarea proceselor verbale în acest sens și a notelor de serviciu cu informarea instanței de resort, iar după caz și a celor de drept.

(8) Elaborarea rapoartelor analitice anuale, iar după caz, și intermediare, privind starea monumentelor istorice de grupa A, siturilor arheologice și monumentelor de for public de categoria A.

(9) Notificarea proprietarilor/deținătorilor de drept a monumentelor și siturilor referitor la drepturile și obligațiile lor care decurg din legislația cu privire la protejarea bunurilor de patrimoniu cultural național.

(10) Gestionarea Obligaţiilor de protejare a monumentelor istorice de grupa A.

(11) Eliberarea prescripţiilor şi înaintarea, după caz, a propunerilor către organele competente privind suspendarea sau retragerea licenţelor şi a autorizaţiilor de construire pentru desfăşurarea activităţii de proiectare, executare a lucrărilor de reparaţie curentă, consolidare, conservare/restaurare și reabilitare a monumentelor istorice, în cazul constatării nerespectării de către persoanele juridice şi fizice titulare a documentelor menţionate sau de către executorii lucrărilor nominalizate a legislaţiei în vigoare în domeniul protejării monumentelor istorice și patrimoniului arheologic.

(12) Înaintarea spre examinare către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a listelor monumentelor istorice de grupa A care necesită intervenţii de conservare / restaurare, precum și a propunerilor privind priorităţile de finanţare a lucrărilor nominalizate.

(13) Monitorizarea permanentă a intervenţiilor aduse la bunurile de patrimoniu cultural imobil şi respectarea condiţiilor avizelor de specialitate emise de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării şi a autorizaţiei de construire.

(14) Sesizarea organelor de drept competente privind tragerea la răspundere civilă, contravențională sau penală pentru distrugerea/demolarea monumentelor istorice, pentru prejudicierea stabilităţii, autenticităţii, integrităţii lor şi a zonei lor de protecţie, precum şi pentru modificarea fără avize sau cu încălcarea avizelor de specialitate a exteriorului sau interiorului monumentelor istorice.

(15) Supravegherea respectării legislaţiei în vigoare în domeniul monumentelor istorice şi de for public, inclusiv în ceea ce priveşte efectuarea lucrărilor de excavare, construcţie, amenajare a teritoriului în cadrul siturilor construite din localităţile urbane şi rurale şi în zonele lor de protecţie.

Articolul 30. Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice.

(1) Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice (în continuare Consiliu) este un organism de specialitate, care reprezintă autoritatea ştiinţifico-metodică în domeniul protejării de stat monumentelor istorice și funcţionează pe lângă Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

(2) Consiliul funcţionează în baza de regulament de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre de Guvern.

(3) Consiliul este format din specialişti şi experţi acreditați în domeniu, care deţin cunoştinţe şi experienţă profesională științifică, teoretică și metodologică în domeniul protejării monumentelor istorice.

(4) Numirea membrilor Consiliului se face la propunerea subdiviziunii de specialitate a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, prin ordin al ministrului educației, culturii și cercetării, pentru un mandat de 4 ani.

(5) Independenţa opiniei membrilor Consiliului în adoptarea avizelor Consiliului este garantată prin prezenta lege.

Articolul 31. Atribuţiile Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice.

Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice îndeplinește următoarele atribuții:

a) examinează proiectul strategiei naţionale privind protejarea monumentelor istorice şi propune aprobarea lui;

b) propune aprobarea metodologiilor, normelor, normativelor şi reglementărilor din domeniul protejării monumentelor istorice;

c) avizează planul naţional privind conservarea/restaurarea monumentelor istorice, elaborat de Institutul Naţional al Patrimoniului Cultural;

d) avizează secţiunea „Monumente şi situri construite" a proiectul Planului de amenajare a teritoriului naţional, regional şi a unităţilor administrativ-teritoriale;

e) avizează planurile/studiile de fundamentare istorico-culturală şi secţiunile de specialitate din proiectele planurilor urbanistice generale, zonale şi de detaliu, care au ca obiect monumente istorice de grupa A, inclusiv situri construite de grupa A;

f) avizează propunerile privind clasarea imobilelor, ansamblurilor de imobile şi/sau siturilor construite în Registrul naţional al monumentelor istorice;

g) avizează documentația privind hotarele terenului/terenurilor monumentelor istorice de grupa A, inclusiv a siturilor construite de grupa A, sau propuse a fi clasate în grupa A; avizează documentaţia/studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice sau a siturilor construite de grupa A, sau propuse a fi clasate în grupa A;

h) avizează temele de proiectare pentru elaborarea documentației de proiect de intervenție asupra monumentelor istorice de categoria monument și ansamblu (de categoria de clasare A), proprietate publică;

i) avizează conform fazelor de elaborare documentaţiile cu propuneri de intervenţii asupra bunurilor cu statut de monument istoric de grupa A, precum propunerile de intervenţie în zonele lor de protecţie;

j) avizează conform fazelor de elaborare documentaţiile cu propuneri de intervenţii asupra imobilelor existente fără statut de monument situate în situri construite cu statut de monument istoric de grupa A sau în zona lor de protecţie;

k) avizează conform fazelor de elaborare documentaţiile cu propuneri de construcţii noi în limitele siturilor construite de grupa A sau în zonele lor de protecţie;

l) propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, ţinute de UNESCO;

m) avizează programe de pregătire a specialiştilor, precum şi planuri-cadru de învăţământ, de formare şi specializare în domeniul protejării monumentelor istorice.

Articolul 32. Remunerarea membrilor Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice.

Retribuirea membrilor Consiliului Național al Monumentelor Istorice se efectuează în conformitate cu actele normative în vigoare, în limitele mijloacelor prevăzute în bugetul de stat pentru Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.

CAPITOLUL V. Atribuţiile autorităţilor publice centrale şi locale în domeniul protejării monumentelor istorice

Articolul 33. Atribuţiile Ministerului Economiei și Infrastructurii

Ministerul Economiei și Infrastructurii, în vederea punerii în valoare a potenţialului patrimoniului cultural în calitate de factor de dezvoltare economică durabilă are următoarele atribuții:

(1) Acumulează şi aplică informaţia privind potenţialul economic al patrimoniului cultural;

(2) Ține cont de caracterul specific şi interesele patrimoniului cultural construit în elaborarea politicilor de dezvoltare durabilă a ţării;

(3) Urmăreşte ca politicile de dezvoltare durabilă să respecte integritatea şi autenticitatea patrimoniului cultural, fără a-i compromite valorile intrinseci;

(4) Asigură, în calitate de element indispensabil al protejării monumentelor istorice, promovarea şi aplicarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale de construcţie şi finisaj.

Articolul 34. Atribuţiile Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului asigură includerea conservării/restaurării, consolidării, renovării şi punerii în valoare a monumentelor istorice printre elementele majore ale politicilor statului în materie de amenajare a teritoriului și a politicilor de mediu.

Articolul 35. Atribuţiile Ministerului Afacerilor Interne

Ministerul Afacerilor Interne are următoarele atribuții în domeniul protejării monumentelor istorice:

(1) Structurile teritoriale special desemnate la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale monitorizează situaţia monumentelor istorice prin activităţi specifice, acţiuni punctuale, în scopul prevenirii infracţiunilor şi ale faptelor ce pot produce daune bunurilor de patrimoniu cultural, inclusiv prin intervenţie promptă.

(2) Anual, centralizează o analiză în domeniul protejării monumentelor istorice, în baza rapoartelor înaintate de structurile teritoriale, inclusiv cu prezentarea disfuncţiilor şi vulnerabilităţilor în domeniu, document pus la dispoziţia Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.

Articolul 36. Atribuţii generale ale autorităţilor publice locale și ale UTA Găgăuzia

(1) În vederea protejării monumentelor istorice şi a respectării prevederilor legale în domeniu, autorităţile administraţiei publice locale și ale UTA Găgăuzia au următoarele atribuţii generale:

a) cooperează cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării monumentelor istorice;

b) cooperează cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice;

c) după caz, se pot asocia cu alte autorități, precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrări de protejare a monumentelor istorice şi pot înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local;

d) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaborează, actualizează şi aprobă, în baza avizelor de specialitate, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism privind monumentele istorice, inclusiv siturile  construite;

e) iau măsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradării monumentelor istorice;

f) includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau, după caz, posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul protejării monumentelor istorice;

(2) Autoritățile administrației publice locale realizează prin structuri proprii de specialitate, alte instituții sau persoane acreditate,  studiile de fundamentare şi delimitare a zonelor de protecţie a monumentelor istorice de grupa B.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale elaborează şi aplică regulamentele locale de construcţie pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice de grupa A, inclusiv pentru siturile construite, doar în baza şi în condiţiile avizului Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.

Articolul  37. Atribuţiile autorităţilor administrației publice locale de nivelul I

(1) Pentru protejarea monumentelor istorice autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuţii:

a) colaborează cu secția/direcţia pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II, după caz, a UTA Găgăuzia, furnizând acesteia informaţiile actualizate din domeniul protejării monumentelor istorice;

b) în contextul întocmirii sau modificării planurilor urbanistice generale, zonale sau de detaliu a localităţilor, asigură elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice de grupa B, precum și includerea în aceste planuri a documentației privind zonele de protecție a monumentelor istorice de grupa A;

c) prevăd, în termen de până la 12 luni de la clasarea monumentelor istorice, alocațiile bugetare necesare pentru includerea lor în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului şi în regulamentele aferente;

d) elaborează regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice, precum şi pentru siturile construite, şi le aprobă în condiţiile avizului de specialitate a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării;

e) elaborează sau, după caz, aprobă programe ori măsuri administrative, bugetare sau fiscale speciale de prevenire a degradării monumentelor istorice şi a siturilor construite din municipiul, oraşul sau comuna respectivă;

f) colaborează cu compartimentele specializate ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale, în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se află pe teritoriul mai multor unităţi administrativ-teritoriale;

g) eliberează actele permisive pentru lucrări ce urmează a se executa la monumente istorice şi pentru imobile aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice, inclusiv în cadrul siturilor construite, în condiţiile avizului de specialitate al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării (pentru monumente istorice de grupa A) sau a secţiei/direcției cultură a autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia (pentru monumente istorice de grupa B).

(2) La data emiterii actelor permisive pentru lucrări ce urmează a se executa la monumente istorice, în zonele de protecţie a acestora, autorităţile emitente transmit copii ale acestor documente Agenției Naționale de Inspectare a Monumentelor și Siturilor (pentru monumente istorice de grupa A).

Articolul 38. Atribuţiile primarului

În domeniul protejării monumentelor istorice Primarul are următoarele atribuţii specifice:

a) la autorizarea intervenţiilor asupra monumentelor istorice şi în zonele lor de protecţie verifică prezența avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi conformarea documentaţiei de proiect la dispoziţiile cuprinse în Obligaţia privind protejarea monumentului istoric, asigură menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize;

b) ia măsuri pentru autorizarea prioritară a documentaţiilor tehnice care se referă la intervenţii asupra monumentelor istorice;

c) dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare pe terenul monumentelor istorice, sau în zona lor de protecție, în cazul descoperirii de vestigii arheologice, hotărăşte şi, după caz, organizează paza temporară acestora şi anunţă secția/direcţia pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia;

d) asigură, în colaborare cu secția/direcţia pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II, după caz, a UTA Găgăuzia, aplicarea însemnelor distinctive/ siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar;

e) asigură efectuarea, împreună cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.

Articolul 39. Atribuţiile autorităţilor administrației publice locale de nivelul II și ale UTA Găgăuzia

Pentru protejarea monumentelor istorice autorităţile administrației publice locale de nivelul II și ale UTA Găgăuzia au următoarele atribuţii:

a) Cooperează cu direcţia/secția pentru cultură din subordine, comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenţă; facilitează comunicarea dintre direcţia/secția pentru cultură din subordine şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor de pe teritoriul subdiviziunii administrativ-teritoriale;

b) Țin, prin intermediul direcţiilor/secțiilor pentru cultură, Registrele locale ale monumentelor istorice;

c) Iniţiază procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică în vederea protejării monumentelor istorice, în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege;

d) Sprijină şi îndrumă activitatea consiliilor autorităţilor administrației publice locale de nivelul I, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice aflate pe teritoriul administrativ al acestora;

e) Anunță Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, prin intermediul secțiilor/direcțiilor cultură, privind cazurile de descoperire a vestigiilor arheologice, în cazul lucrărilor de construire sau de desființare operate pe terenul monumentelor istorice de grupa A, sau în zona lor de protecție.

CAPITOLUL VI. Obligaţiile proprietarilor de monumente istorice

Articolul 40. Obligaţiile proprietarilor şi titularilor dreptului de administrare asupra monumentelor istorice.

(1) În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi:

a) să întreţină, să folosească şi să exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind protejarea monumentului istoric, conform art.19;

b) să asigure paza, integritatea şi protecţia monumentelor istorice, să ia măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii;

c) să înştiinţeze de urgenţă, în scris, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (pentru monumente istorice de categoria A), respectiv, direcţia pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II (pentru monumente istorice de grupa B), după caz a UTA Găgăuzia, precum şi primăria oraşului ori a comunei respective despre orice modificări sau degradări fizice a monumentelor istorice deţinute;

d) să înştiinţeze de urgenţă, în scris şi telefonic, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (pentru monumente istorice de grupa A), respectiv, direcţia pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia (pentru monumente istorice de grupa B), precum şi primăria oraşului sau al comunei respective despre descoperirea întâmplătoare a oricăror construcţii, elemente de construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut, asigurând păstrarea descoperirilor în condiţiile legii, până la sosirea delegatului instituției de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile;

e) să asigure accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (pentru monumente istorice de grupa A) sau, respectiv, de secția/direcţia pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia (pentru monumente istorice de grupa B), în vederea constatării stării de conservare sau pentru efectuarea de cercetări de expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenţă;

f) în cazul în care solicită descărcarea imobilului de sarcina arheologică, să finanţeze săpătura/cercetarea arheologică, conservarea şi protejarea eventualelor vestigii imobile descoperite cu ocazia efectuării cercetării arheologice;

g) să obţină avizele prevăzute de lege pentru toate intervenţiile operate asupra monumentelor istorice;

h) să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum şi a oricăror alte lucrări, conform prevederilor legale, numai de către persoane fizice sau juridice acreditate în acest sens şi să prevadă în contracte condiţiile cuprinse în avizul de specialitate;

i) să respecte toate condiţiile cuprinse în avizul de specialitate atunci când execută ei însăşi lucrări de întreţinere curentă sau orice alte intervenţii, conform prevederilor prezentei legi;

j) să permită, pe baza prevederilor contractuale, executarea intervenţiilor asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile prezentei legi;

k) să permită montarea şi să întreţină însemnul distinctiv care marchează calitatea de monument istoric a imobilului;

l) sa comunice Ministerului Educației, Culturii și Cercetării (pentru monumente istorice de grupa A), respectiv, direcţiei/secției pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia (pentru monumente istorice de grupa B), orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, după caz, asupra monumentelor istorice.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. h), lucrările de construcţie ce fac obiectul autorizării, la monumentele istorice de grupa B, cu excepţia lucrărilor la componentele artistice, pot fi efectuate şi de persoane fizice sau juridice neacreditate, cu condiţia respectării avizelor de specialitate.

(3) Cu privire la înstrăinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice proprietate privată, proprietarii acestora au următoarele obligaţii:

a) să înştiinţeze în scris Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (pentru monumente istorice de grupa A), respectiv, direcţia pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia (pentru monumente istorice de grupa B), despre intenţia de a înstrăina monumentul istoric, în vederea exercitării dreptului de preemţiune al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei legi;

b) să notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine, precum şi Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric;

c) să înştiinţeze în scris Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (pentru monumente istorice de grupa A), respectiv, direcţia pentru cultură a autorităţii publice locale de nivelul II și a UTA Găgăuzia (pentru monumente istorice de grupa B), despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi să transmită autorităţilor respective o copie de pe acte.

(4) În caz dacă proprietar al bunului protejat este statul sau autoritățile publice locale, persoana juridică în gestiunea sau în folosința căreia se află monumentul istoric, precum și organizația ei superioară, creează toate condițiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor menționate la alin. (1)-(3).

(5) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut, obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autorităţii administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu este situat monumentul istoric.

(6) În cazul constatării lăsării monumentului istoric fără întreţinere, în paragină şi degradare, proprietarul este amendat şi obligat să intervină cu măsuri urgente, după caz, de întreţinere, consolidare şi/sau restaurare a acestuia, sub sancţiunea exproprierii monumentului istoric.

CAPITOLUL VII. Finanţarea activităţilor de protejare a monumentelor istorice

Articolul 41. Finanţarea protejării monumentelor istorice

(1) Protejarea monumentelor istorice se finanţează de proprietarii sau deţinătorii acestora şi poate fi cofinanţată din alocații asigurate de la bugetul de stat, bugetele locale sau din venituri colectate.

(2) Lucrările de documentare, cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se efectuează la monumente istorice şi care sunt finanţate din alocații publice sunt supuse regimului general de atribuire a lucrărilor publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice.

Articolul 42. Bugetul pentru protejarea monumentelor istorice a autorităţilor publice

(1) Autorităţile administraţiei publice locale și ale UTA Găgăuzia prevăd în bugetele proprii alocații necesare în vederea protejării monumentelor istorice aflate în proprietatea publică locală.

(2) Autorităţile publice centrale prevăd în bugetele proprii alocații necesare pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publică a statului, pe care le administrează.

(3) În bugetul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării se prevăd:

a) alocări bugetare necesare în vederea finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice de grupa A aflate în proprietatea publică a statului sau a autorităților publice locale;

b) alocații bugetare destinate finanţării sau cofinanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice de grupa A aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat;

c) finanțările prevăzute la alin. (a) și (b) se vor realiza în bază de regulament aprobat prin hotărâre de Guvern.

Articolul 43. Contribuţia financiară a statului, a autorităților publice locale și a UTA Găgăuzia la lucrările de protejare a monumentelor istorice

(1) Sursa de finanţare a activităţilor de protejare a monumentelor istorice poate constitui: bugetul de stat, bugetul autorităţilor publice locale, ale UTA Găgăuzia şi veniturile colectate.

(2) În cazul în care statul, autorităţile publice locale sau ale UTA Găgăuzia acordă sprijin financiar, acesta constă în acoperirea parţială sau totală a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi, după caz, ale lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice.

(3) Contribuţia financiară a statului, constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării cu destinaţia protejării monumentelor istorice de grupa A, indiferent de deţinător, poate să acopere total sau parţial costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice proprietate publică a statului, precum şi poate acoperi parţial costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietate privată.

(4) Contribuţia financiară a consiliilor raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale, după caz, poate să acopere integral sau parţial costul lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice de categoria B, precum şi, individual sau prin cofinanţare, costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice de grupa A, aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective.

(5) Contribuţia financiară a statului, a autorităţilor administraţiei publice locale și a UTA Găgăuzia poate fi asigurată prin cofinanţare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice.

(6) Situaţiile în care statul, respectiv autorităţile administraţiei publice locale și ale UTA Găgăuzia, contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor menţionate la alin. (3)-(5), proporţia contribuţiei statului, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre de Guvern, la propunerea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(7) În situaţiile şi în condiţiile prevăzute la alin. (6), la data alocării sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului, a autorităţilor administraţiei publice locale sau al UTA Găgăuzia asupra imobilului monument istoric se constituie o garanţie imobiliară pentru o perioada de 10 ani în favoarea statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale.

(8) Garanţia imobiliară prevăzută la alin. (7) se recuperează în totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau, după caz, a autorităţilor administraţiei publice locale sau a UTA Găgăuzia, împreună cu dobânzile aferente, în situaţia în care bunul în cauză a fost înstrăinat de proprietar altei persoane decât statul, autoritatea administraţiei publice locale sau UTA Găgăuzia, înainte de împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare.

(9) La data împlinirii termenului de 10 ani, garanţia imobiliară instituită asupra imobilului se stinge de drept.

Articolul 44. Acoperirea costului lucrărilor asupra monumentelor istorice incluse în programe stabilite prin hotărâri de Guvern

(1) Costul lucrărilor de proiectare, expertizare, conservare, reparare, consolidare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice, indiferent de grupa de clasare, ori a altor imobile din cadrul ansamblurilor sau siturilor istorice, aflate în proprietate publică ori privată, incluse în programe de importanţă naţională sau internaţională, stabilite prin hotărâre de Guvern, poate fi acoperit integral ori parţial de la bugetul de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale, prin intermediul autorității/instituției bugetare care participă la realizarea programelor.

(2) Pentru acoperirea costului lucrărilor prevăzute la alin. (1) nu este obligatorie constituirea de garanţii de către beneficiarii contribuţiei.

(3) Lucrările prevăzute la alin. (1) sunt lucrări de interes public naţional, pentru care nu se datorează taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire.

Articolul 45. Scutiri de impozite pentru imobile cu statut de monument istoric

(1) Titularii dreptului de proprietate și proprietarii imobilelor monumente istorice, definite potrivit art. 2 (1) lit.(a) din prezenta lege, sunt scutiţi de plata impozitului pe clădiri, cu excepţia spaţiilor în care se desfăşoară activităţi economice sau comerciale.

(2) Pentru suprafaţa ocupată la sol de imobilele prevăzute la alin. (1) nu se plătește impozitul pe teren.

(3) Consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcţie de suprafaţa afectată şi de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziţie instituţiilor specializate pentru cercetare.

(4) Persoanele fizice sau juridice care gestionează un monument istoric proprietate a statului, a autorităţilor publice locale sau a UTA Găgăuzia, prin contract de arendă şi care au finanţat lucrări de protejare a monumentului şi au asigurat executarea acestor lucrări în conformitate cu prevederile prezentei legi, au dreptul la reducerea plăţii de arendă în suma cheltuielilor suportate sau a unei părţi din această sumă, fapt stipulat în contractul respectiv de arendă. Ordinea stabilirii plăţii reduse de arendă şi volumul acesteia pentru monumentele istorice proprietate a statului se determină de Guvern, iar pentru monumentele istorice proprietate a autorităţilor publice locale, după caz, de către autorităţile publice locale de nivelul II competente teritorial sau ale UTA Găgăuzia.

(5) Persoanele fizice sau juridice care deţin în proprietate un monument istoric de categoria A şi care finanțează lucrări de protejare a monumentului, au dreptul la compensarea parţială sau totală a cheltuielilor suportate în cazul în care aceste lucrări au fost executate în strictă conformitate cu prevederile prezentei legi. Volumul compensaţiei se determină în conformitate cu prevederile legii bugetului Republicii Moldova şi face parte din Planul naţional privind conservarea/restaurarea monumentelor istorice.

Articolul 46. Exercitarea dreptului de preemțiune al statului

În scopul exercitării dreptului de preemţiune a statului în cazul monumentelor istorice, titularul acestui drept este asigurat cu sursele bugetare necesare.

Articolul 47. Fonduri pentru protejarea monumentelor istorice

Pentru realizarea politicii statului în domeniul finanţării activităţilor de protejare a monumentelor istorice pot fi create fonduri de stat sau private.

CAPITOLUL VIII. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi

Articolul 48. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi

Persoanele fizice şi juridice răspund civil, contravenţional şi penal pentru încălcarea prevederilor prezentei legi.

CAPITOLUL IX. Aplicarea convențiilor internaționale

Articolul 59. Aplicarea convențiilor internaționale în domeniul protejării patrimoniului cultural

În cazul în care convenţiile internaţionale în domeniul protejării patrimoniului cultural la care Republica Moldova este parte prevăd alte norme decât cele stabilite de prezenta lege, se aplică prevederile convenţiilor internaţionale.

CAPITOLUL X. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 50.

(1) Guvernul, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:

a) va aproba:

Regulament de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional al Patrimoniului Cultural.

Regulament de organizare şi funcţionare a Agenției Naționale de Inspectare a Monumentelor și Siturilor.

Regulamentul privind zonele de protecţie a monumentelor istorice.

Regulament privind obligaţia de protejare a monumentului istoric.

Regulament privind finanţarea/cofinanțarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice.

Regulament privind tarifele la servicii oferite de Institutul Național al Patrimoniului Cultural.

b) va propune modificări și completări la:

Legea privind protejarea patrimoniului arheologic, nr. 218 din 17.09.2010.

Legea privind protejarea patrimoniului imaterial nr. 58 din 29.03.2012.

Legea culturii nr.413 din 25 mai 1999.

Legea privind Codul contravenţional nr. 218-XVI din 24.10.2008.

Legea privind Codul funciar nr. 828 din 25.12.1991.

Legea cadastrului bunurilor imobile, nr. 1543 din 25.02.1998.

(2) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:

va aproba:

Regulamentul privind Registrul naţional și registrele locale ale monumentelor istorice

Regulamentul privind principiile de intervenție asupra monumentelor istorice

Regulamentul privind conţinutul Studiului de fundamentare istorico-culturală a monumentelor istorice de categoria sit construit

Normele şi metodologiile din domeniul protejării monumentelor istorice

(3) La intrarea în vigoare a prezentei legi,

se abrogă:

Legea privind ocrotirea monumentelor nr.1530-XII din 22.06.1993 (republicată în Monitorul Oficial nr.15-17 din 02.02.2010).

art.1 din Hotărârea Parlamentului nr.1531-XII din 22.06.1993 pentru punerea în aplicare a Legii privind ocrotirea monumentelor (Monitorul Oficial nr.15-17 din 02.02.2010).

se modifică:

sintagma “pentru punerea în aplicare a Legii privind ocrotirea monumentelor” din titlul Hotărârii Parlamentului nr.1531-XII din 22.06.1993 (Monitorul Oficial nr.15-17 din 02.02.2010 se substituie cu sintagma “cu privire la Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat”.